Comportament și dezvoltare

„Cum a fost azi?” pare întrebarea firească pe care orice părinte o pune după școală. Problema este că, de multe ori, răspunsul vine scurt, aproape automat: „Bine”. Iar conversația se oprește acolo.

Pentru mulți părinți, telefonul pus în fața copilului la masă pare o soluție simplă. Copilul stă liniștit, mănâncă mai repede, nu mai protestează, iar masa se transformă, pentru câteva minute, într-un moment fără negocieri, rugăminți sau refuzuri.

Există cuvinte pe care adulții le spun la nervi și apoi le uită. Copiii, însă, nu le uită întotdeauna. Unele fraze rămân în mintea lor ani întregi, nu pentru că au fost rostite tare, ci pentru că au lovit exact acolo unde copilul este cel mai vulnerabil: în felul în care începe să creadă despre sine.

Multi parinti cauta activitati prin care sa petreaca timp de calitate cu cei mici, fara ecrane si fara presiunea programului zilnic.

Seara, când toată familia este obosită, ora de culcare poate deveni un mic test de răbdare. Copilul mai cere „încă o poveste”, „încă o gură de apă”, „încă o îmbrățișare”, mai merge o dată la baie sau își amintește brusc că are ceva foarte important de spus.

„Probabil este doar obosit.” Mulți părinți spun această frază atunci când copilul devine mai irascibil, mai retras, mai încăpățânat sau pare că nu mai are chef de nimic.

Părinții care îşi vor duce copiii în clasa pregătitoare sunt cei mai emoționați. Copilul începe şcoala și ar trebui să fie pregătit să înfrunte o nouă etapă a vieţii lui, să facă faţă unor noi provocări sociale.

Într-o lume în care părinții sunt împinși mereu să caute metode, reguli, soluții rapide și formule perfecte de educație, există o întrebare mult mai adâncă: ce se întâmplă cu sufletul copilului atunci când este crescut mai mult din frică decât din prezență?

Se spune ca parintii ar trebui sa le dea copiilor lor radacini si aripi. Iar echilibrul dintre cele doua notiuni este dificil de pastrat.

Vacanța de Paște a început, pentru mulți părinți, cu aceeași provocare: cum îi ții pe copii ocupați, implicați și binedispuși, fără să ajungă să petreacă ore întregi în fața telefonului, tabletei sau televizorului?

Deficitul de atenție este adesea identificat pentru prima dată de către un profesor care observă că un elev pare mai ușor distras decât majoritatea celorlalți copii de vârsta lui.

Cate din discutiile cu copilul tau se incheie asa? Poate crezi ca este o idee buna, mai ales ca acest “argument” suprem a fost mai mult decat util generatiilor de dinaintea noastra.

Fiecare parintie stie ca atitudinea pozitiva iti da un plus in viata. Pentru ei, ca adulti, este simplu, pentru ca au invatat din experienta.

Cand noi eram copii, faceam o multime de lucruri pe care acum, cand suntem parinti, aproape ca le interzicem copiilor nostri.

Una dintre cele mai importante sarcini ale unui parinte responsabil este sa trezeasca in copiii sai dorinta de a citi. Obiectivul poate fi mai greu sau dimpotriva foarte usor, in functie de firea fiecarui copil.

Abuzul emotional asupra copiilor are o pondere mai mare in mediul educational decat in alte medii si reprezinta un comportament intentionat ce se manifesta prin orice conduita care intimideaza, injoseste, pedepseste, umileste, devalorizeaza, supune sau controleaza, este de parere psihologul Iuliana Fűlas.

Aceasta problema este adusa in discutie de multi parinti. Tocmai de aceea am selectat si situatia cu care se confrunta Mihaela, o cititoare a site-ului nostru

Terorizarea unor copii de catre colegii de clasa sau de scoala a devenit o adevarata plaga mondiala.

Ca adulti avem tendinta sa mergem la culcare cat mai tarziu si tocmai de aceea nu suntem un model foarte bun pentru copii.

In general, parintii isi doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor. Vor sa le ofere tot ce n-au avut ei insisi atunci cand erau micuti.