Editoriale

Cand o femeie devine mama, automat i se activeaza obiectivul vietii : sa fie o mama buna. In numele implinirii acestei dorinte, o femeie este in stare de orice.

Despre puterea cuvintelor “te iubesc” si “multumesc” stim cu totii, cel putin multi dintre noi am citit si stim teorie multa.

Cand un parinte Cand un parinte isi bate copilul, multa lume din jur sare sa il judece. Unii isi exprima in fata, altii in spate, revolta. Cum se poate? bate copilul, multa lume din jur sare sa il judece. Unii isi exprima in fata, altii in spate, revolta. Cum se poate? Cum sa dai nastere copilului, sa il iubesti, sa il ingrijesti cu asa mare devotament si sa ajungi in punctul de a-l lovi si nu doar o singura data?

Fetita de langa mine fusese la cumparaturi cu mama ei la un mall in apropierea casei noastre. Trebuie sa fi avut vreo 6 ani, avea un par frumos rosu carliontat, pistrui pe fata si un chip inocent ca de inger.

Mai multe persoane, printre care si eu, stateam cu

Adolescenta este perioada marilor incercari si descoperiri, cea care defineste cel mai mult personalitatea si deciziile viitorului adult.

Micuta Diana e in culmea fericirii. Tocmai a aflat ca va pleca cu toata familia ei draga la mare, mami, tati, fratiorul mai mic Mihaita si catelul lor Pufi.

Viata aglomerata de parinte care este frant intre componenta sa socio-profesionala la care a muncit ani de zile si componenta de mama sau tata a dus in ultima vreme la tot felul de anomalii.

Aceasta este o rugaciune puternica si benefica oricarui suflet de om aflat in aceasta calatorie tumultoasa cu suisuri si coborasuri, uneori intelese alteori nu, numita viata pe pamant.

Ana si Catalina, doua fetite de 11 ani, pleaca impreuna la cumparaturi. De fapt, Ana o roaga pe Catalina sa o insoteasca sa isi cumpere cateva chifle pentru pachetul de scoala din zilele viitoare, ocazie cu care poate mai gaseste ceva bun.

Cadourile pe care ni le fac copiii nostri reusesc sa ne tulbure si sa ne reaminteasca ce inseamna simbolul iubirii.

Stam pe malul marii. Noi doua si o umbrela. Mica, colorata si prea fragila in fata vantului agitat din aceasta zi prea torida de la malul Marii Negre.

A fost o data ca niciodata o pisica frumoasa si pufoasa care avea un prieten pe cinste cu care se intelegea de minune.

Adelina a gresit. A facut ceva si a spus ceva ce a dus la supararea parintilor ei. Adelina are 6 ani, doar 6 ani.

O zi obisnuita de viata. Citesc, pe o postare pe Facebook, a nu stiu cata oara, ca suntem propriii creatori ai vietilor noastre, indiferent daca ne place sau nu creatia pe care o avem in fata ochilor, prin oamenii si intamplarile traite.

Este cunoscut faptul ca semintele sunt o mare sursa de energie si sanatate, adevarate bombe de bine, de vitalitate, de imunitate si de vindecare a zeci de afectiuni.

Imediat dupa ce o persoana mult iubita inceteaza din viata, in timpul socului si durerii este foarte normal sa ne intrebam daca au ajuns cu bine in cealalta parte, daca sufletul lor este bine si daca au mesaje de transmis pentru noi, cei ramasi aici sa le ducem dorul.

Baietelul Cristi are 8 ani si este in clasa a 3 a. Intr-o zi, Cristi vine de la scoala suparat nevoie mare.

Doare. Doare tare. Doare amintirea, atat de puternic incat parca o simti in celule, in oase, in carne, in organe.

Cine crede ca celalalt apare si exista in viata sa ca sa ii umple golurile si sa ii aduca fericirea mult visata, traieste drama vietii sale.

Probabil ca nu intelegem ce inseamna sa simti credinta cu adevarat pana nu avem anumite experiente ale contactului cu lumea divina care ne reseteaza complet tot ce credem ca am sti despre ce inseamna scopurile vietii.