Editoriale

Imediat dupa ce o persoana mult iubita inceteaza din viata, in timpul socului si durerii este foarte normal sa ne intrebam daca au ajuns cu bine in cealalta parte, daca sufletul lor este bine si daca au mesaje de transmis pentru noi, cei ramasi aici sa le ducem dorul.

Cine crede ca celalalt apare si exista in viata sa ca sa ii umple golurile si sa ii aduca fericirea mult visata, traieste drama vietii sale.

Probabil ca nu intelegem ce inseamna sa simti credinta cu adevarat pana nu avem anumite experiente ale contactului cu lumea divina care ne reseteaza complet tot ce credem ca am sti despre ce inseamna scopurile vietii.

O tema din ce in ce mai intalnita din discutiile parintilor este legata de sexualitatea copiilor si uneori si despre homosexualitate.

Nu tot ce simtim este foarte placut, nu-i asa? Avem de infruntat provocari emotionale uneori zi de zi.

Una din cele mai grele si toxice trairi ale noastre aici pe Pamant este cea de vinovatie. Ea este cea mai joasa ca vibratie si transmite un mod de a functiona pentru multa lume.

Ce are special acea persoana la care totul pare a merge struna si dorintele fierbinti se implinesc?

Cand elementele din jur, din viata exterioara, care ne dadeau stabilitate se clatina… noi ne clatinam la randul nostru, nu-i asa?

Vibratiile ridicate sunt asociate in general iubirea, iertarea, pacea, compasiunea iar vibratiile joase sunt asociate cu trairi precum ura, frica, lacomia, depresia.

Cand sufletul isi porneste calatoria de trezire spirituala, mintea nu intelege nimic si poate fi un proces mai anevoios.

Ti s-a tras presul de sub picioare? Ai inceput sa iti pui intrebari existentiale si ai gasit si raspunsuri? Te simti conectat cu divinitatea, cu ingerii?

Numai cei ce au trecut prin acest dureros proces de travaliu al pierderii unui suflet drag te pot intelege ce simti. Iti pot da opinia lor, un bun sfat ori cuvinte de alinare.

Nu suntem singuri. Intotdeauna exista o mana intinsa spre fiecare dintre noi si impreuna putem depasi situatii delicate de viata.

Viata poate fi nedreapta uneori. Ne poate lasa cu gura cascata si fara explicatii. Multi dintre noi putem fi prinsi in situatii in care emotiile ne sufoca pentru ca fie suntem furiosi, fie tristi, fie deznadajduiti, fie nu intelegem de ce traim ceea ce traim.

Daca am fi suficient de deschisi in fata mesajelor de dincolo unde e o mare aglomeratie de fiinte dragi mutate inapoi Acasa, de ghizi, ingeri?

Cand ne deschidem inima, se deschid si alte inimi atinse de emotiile ce curg din ea. Si astfel, impreuna, avem sansa de a ne vindeca si a gasi impacarea de a merge mai departe atunci cand viata ne izbeste dintr-o parte in alta.

Sa recunoastem, nu este usor in ziua de azi sa fii parintele unui copil scolar ce se confrunta cu multe note, lucrari, materie multa, presiune mare din toate partile.

O dupa-amiaza de primavara, asa cum sunt toate atunci cand esti in criza de timp la job: te bucuri cu ochii de vremea de afara dar nu stii ce sa faci mai intai. O fereastra in program apare si imi dau seama ca as putea sa iau fetita de 4 ani de la gradi ceva mai devreme si sa o aduc la serviciu.

Cand ne hotaram sa avem un copil, e bine sa fim constienti ca acest lucru inseamna sa contractam fata de el cea mai inalta datorie din cate pot exista pe lume. Micutii nostri vin la noi cu un bilet de chemare la viata si par ca ne spun: “m-ati chemat, am venit, ce imi puteti darui ca sa ma formati pentru aceasta viata?”.

De cand s-a nascut fetita mea am reinceput vizitele in parcurile de “bebelusi” si am constatat ca nimic nu s-a schimbat fata de acum 10 ani, cand faceam acelasi lucru cu baiatul cel mare.