Editoriale

V-ati pus intrebarea vreodata de ce sunt atat de multe boli femeiesti la sani si la aparatul genital in preajma varstei mijlocii a doamnelor, cand au copiii destul de mari sau cand realizeaza ca ceasul biologic nu le mai permite sa faca propriii copii biologici?

M-am trezit ieri ca am fost introdusa cu id de Facebook intr-un grup despre sarcini, mamici, copii, registru care ma intereseaza si am zis sa intru sa vad cam cu ce se joaca grupul acesta.

Un medic este, intai de toate, un om. Ca orice om, el poate fi oricand, la randul sau, un pacient al unui alt medic. Asadar, este la curent cu ce simte o persoana care ajunge la medic cu o afectiune urgenta, acuta, cronica, cu un accident mic, mediu sau mare. Frica, nesiguranta, groaza, disperare de cele mai multe ori sunt emotiile simtite de pacienti in fata propriei lor stari de rau fizic pentru care se duc la medic.

Posed una bucata bebelus de 5 luni care n-a venit pe lume imunizat. Ghinion! Caci asta inseamna ca va trebui sa apelez la schema de vaccinari recomandata de Ministerul Sanatatii, care se joaca de-a v-ati ascunselea cu vaccinurile.

Sunt la al doilea copil si “problemele” pe care le-am avut cu cel mare au reaparut odata cu venirea pe lume a celei mici. Au si trecut 9 ani de la prima etapa de “bebeluseala” si am uitat. Dar are cine sa-mi reaminteasca de ele.

Este ora 17 duminica dupa-amiaza. Ma simt ca un butoi plin ochi de emotii care dau pe afara daca nu sunt atenta. Si ce daca?

Pentru multa lume, notiunile de “Mos Nicolae” si “malul marii” nu sunt compatibile.

Vineri, 30 octombrie. O frumoasa zi de toamna calduta bucuresteana, zi care imbie la plimbare si bucurie ca inca nu e foarte frig, se incheie tragic. Zeci de tineri mor si peste 100 de alti tineri se zbat intre viata

  Ti s-a intamplat sa te simti ratacit in viata ta? Sa intuiesti ca nu mai esti pe drumul bun pentru tine dar sa nu fii sigur si nici sa nu stii cum sa revii pe autostrada? Dar poate ai

Nu suntem niciodata pregatiti cu adevarat sa ne despartim pentru totdeauna de parintii nostri, oricat de mult ne-am pregati sau imbarbata ca acesta este rostul vietii si ca moartea este singura certitudine pe care o avem din prima clipa in

O persoana se naste cu dorinta de a fi iubita iar aceasta dorinta nu o paraseste niciodata. Este un adevar universal care marcheaza destine si vieti la rand. Atat de multi dintre noi alergam in cautarea iubirii in special primita de la altcineva.

Un copil nu poate creste cu incredere in sine si respect de sine ca este o persoana buna, demna, ca poate reusi in viata, ca a gresi e omeneste, ca perseverenta este cheia reusitei daca adultii care il modeleaza il bombardeaza cu cuvinte si atitudini distructive, chiar si fara intentie ci din pura nestiinta a consecintelor pe care acestea le au.

Cartea “Codul Vindecarii” de dr Alexander Loyd, editura Adevar divin, reuseste sa dea solutia rezolvarii problemelor de sanatate pornind de la vindecarea conflictelor sufletesti si stresului emotional inmagazinate in celulele noastre, stiute si nestiute, inca din anii copilariei sau chiar intrauterini si care duc la boli fizice si dezechilibre emotionale – tristete, anxietate, lipsa de speranta, frica, invidie, superioritate, inferioritate, etc.

Un copil de 6 ani din Romania se duce spre locul de munca al tatalui sau insa este muscat de caini vagabonzi si moare. Acum cateva zile, copilul a fost inmormantat. Visele si insasi viata unei familii ca a mea si ca a ta, cu mama, tata si copil se opresc brutal acolo, in campul de langa casa unde copilul moare muscat de cainii vagabonzi. Ma intreb ce parinte mai poate ramane normal fizic, psihic si emotional dupa o asemenea tragedie, gluma proasta a sortii si absurd dus la extrem.

Teoria ca teoria dar practica ne omoara. Toti vrem sa fim parinti mai buni, desigur chiar perfecti. Credem cu tarie ca ceea ce stim ca e bine si e rau, chiar e bine si e rau. Mai mult, impunem acest lucru copiilor nostri pentru ca de aia suntem parinti, sa veghem la binele lor. Dar daca acela nu e binele lor? Sau daca ajungi sa ii impui “binele” tau cu un pret platit, prea mare?