Iepurasul nu a avut alta treaba decat sa ii dea ursuletului drept cadou o carte colorata. In aceasta carte, pe fiecare pagina se aflau poze care mai de care mai minunate! Pe o pagina, piticii incarcau sania lui Mos Craciun, pe alta ingerasii zburau pe langa ferestrele luminate ale oamenilor, iar apoi, pe o pagina intreaga – doar Mos Craciun cu sania lui…. Si copii, copii, copii… Cat de mult isi dorea sa mearga sa se joace si el cu copiii, sa fie cu ei in acea zi de sarbatoare…
Dar cum? Cine va da voie unui urs sa intre in casa? Cine?
In acel moment, in camera intra ursoaica. Isi scutura cojocul de fulgii de nea si spuse:
– Vai ce iarna! Ce zapada! E timpul pentru un somn lung.
– O, mama, hai sa asteptam macar Craciunul!
– Craciunul este numai pentru oameni! Hai intra in pat!
Ursuletul se acoperi cu plapuma, dar somnul nu voia sa vina. In fata ochilor vedea doar pozele din carte.
– Daca as fi fost un ingeras, ca sa pot zbura la copii… Dar pentru un grasun asa ca mine, mi-ar trebui niste aripi uriase!
Doua lacrimi aparura in ochii lui si alunecara pe obraz.
– Nu esti gras, dar esti plangacios! se auzi un glas.
– Cine esti tu? Nu pot sa te vad in intuneric…
– Nici la lumina nu m-ai putea vedea, pentru ca eu sunt Spiridusul padurii. Nu plange! Nimic nu este imposibil, daca iti doresti cu adevarat! Trebuie doar sa fii curajos si puternic!
– Eu sunt si curajos si puternic! ii raspunse repede ursuletul.
– Atunci am sa te duc intr-un loc nemaiintalnit!
Iar Spiridusul ii sopti ceva la ureche.
– Iti place?
– Este nemaipomenit! Doar un singur lucru ma nelinisteste. Daca mama se trezeste, se va speria tare.
Insa ursuletul se imbraca, isi saruta mama care dormea adanc si iesi afara. Padurea inzapezita arata extraordinar. La inceput, amandoi mergeau printre copaci, dar deodata ursuletului i se paru ca zboara.
– Intr-adevar zburam, ii explica spiridusul padurii. Aproape am ajuns… Aterizam pe pamant… Iar acum, trebuie sa te imbrac la fel ca un piticel. Iti trebuie paltonas, o caciulita cu clopotel si o barba alba… Iata!
Ursuletul se privi si nu-i venea sa creada ca tot ceea ce ii spusese spiridusul padurii chiar se indeplinise.
– Esti gata! Pitic si jumatate! Ascunde-te in aceasta sanie, printre cadouri si nimeni nu te va vedea!
Ursuletul aproape ca nu-l auzi. Se afla in sania plina cu cadouri si nici nu mai clipea de uimire. Mos Craciun, in carne si oase, se afla langa sanie!
In jur, piticii lui umblau de colo colo.
– Acesta este ultimul pachet, Mosule! Vrei sa vina cineva cu tine?
– Nu, nu! Ati lucrat destul! Sunteti deja obositi. O sa ma descurc singur! Ramaneti cu bine!
– Drum bun, Mosule! ii urara piticii.
– Drum bun si tie, Ursuletule! sopti spiridusul.
Te mai poate interesa: 20 de curiozitati despre Craciun. In ce tara a fost interzis Craciunul si care au fost mancarurile traditionale in diferite tari
Sania porni ca o sageata.
“O, Doamne! Oare visez?!” gandi ursuletul si se ciupi de nas, insa asa de puternic incat scoase un tipat.
Printre cadouri, un pitic ascuns il atinse pe umeri si ii sopti.
– Liniste, nu ne da de gol ca suntem aici!
– Deci totusi cineva a mai venit cu mine! spuse Mos Craciun fara sa se intoarca. Ce pitici buni sunteti. E bine cand am pe cineva care sa ma ajute!
Ursuletul nu indrazni sa scoata o vorba. Ce fel de ajutor era el? Era un urs obisnuit. Curand sania se opri in fata unei case luminate si Mos Craciun cobori.
– Sa vedem ce cadouri vom lasa aici. Oho, ce multe sunt! Avem ceva de munca…
– Eu pot sa car multe! spuse ursuletul cu mainile intinse.
– Iti ajung atatea, spuse Mos Craciun. O sa le scapi pe jos!
Citeste continuarea: 1 2
5 zodii ale căror horoscoape se îmbunătățesc din 19 aprilie când Soarele intră în Taur
