Relatia mama-fiica este speciala si complexa indiferent de varsta, insa – la varsta adolescentei – pot fi adevarate provocari. In adolescente se duce o lupta intre a sta aproape de mama si a se desprinde in independenta.
Toti parintii stiu cat de important este anturajul pentru copilul tau. Cu atat mai mult, parintii de adolescenti cunosc faptul ca anturajul nepotrivit se poate transforma intr-un real pericol.
Ca noua generatie este „ultratehnologizata” nu mai incape indoiala. De la varste mici, copiii incep sa utilizeze gadget-uri care mai de care mai performante.
Desi majoritatea parinților nu vor sa conceapa faptul ca al lor copil are nevoie de ajutor specializat, exista câteva semnale de alarma care ar trebui sa te trimita urgent la psiholog. Iți explicam in detaliu in continuare care sunt acestea si ce iți ramâne d
Diagnosticul de autism este unul foarte serios, cu implicatii majore in viata unei familii unde un copil este suspectat de comportament si dezvoltare atipica.
Fiecare dintre noi isi doreste sa-l ajute pe copilul sau sa devina un adult de succes.
E greu de crezut ca n-ai mintit niciodata in viata ta sau ca nu te-ai intalnit pana acum cu vreun mincionos. Cu toate acestea, cel mai mult te sperie faptul ca propriii copii te mint.
Crizele de furie sunt cunoscute de catre majoritatea parintilor si odata incepute sunt extrem de greu de calmat. Din dorinta de a preintampina la timp manifestarile nedorite ale copilului, iti oferim o lista de semne care anticipeaza o criza de furie.
Notele de la scoala nu sunt cei mai buni indicatori ai potentialului pe care il are un elev, ci il forteaza pe acesta sa ramana intre granitele unui sistem social derutant, care-i poate opri inventivitatea, creatia sau sclipirea, considera psihologul Alexandru Plesea.
Relaţia dintre părinţi şi copii este supusă la grele încercări în special în timpul adolescenţei. În această perioadă una dintre cele mai mari griji a părinţilor este rebeliunea precum şi efectul pe care aceasta o are asupra relaţiei dintre părinţi şi copii. Z
In timp ce copiii nostri cresc, traim cu speranta ca sunt protejati intr-un univers paralel al inocentei care se va destrama treptat catre varsta adulta, atunci cand, desigur, vor fi pregatiti sa faca fata realitatii nu tocmai prietenoase.
Orice parinte vrea pentru copilul sau tot ce este mai bun. Insa, sunt lucruri pe care le face care ii saboteaza copilului viitorul luminos pe care il merita.
In general, parintii isi doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor. Vor sa le ofere tot ce n-au avut ei insisi atunci cand erau micuti.
Relatia mama-fiica este una extrem de speciala. Chiar daca regulile unei bune educatii sunt in mare parte universale, atat pentru baieti, cat si pentru fete, exista anumite lucruri pe care o fiica este foarte important sa le auda de la mama ei.
Nimeni nu vrea sa aiba o copilarie dura si, totusi, se mai intampla. In ciuda a ceea ce se spune ca o copilarie presupune o viata linistita, cu bomboane si dulciuri din plin, mai sunt si momente in care lucrurile nu stau chiar atat de roz.
In societatea in care traim, bunul simt este o notiune extrem de relativa. Deseori, bunul simt şi manierele sunt confundate cu naivitatea, prin urmare multi ajung la concluzia ca este bine sa se ghideze dupa alte valori decat cele ale educatiei clasice.
Copiii nostri cresc si trebuie sa fim pregatiti pentru fiecare etapa a dezvoltarii lor. Cand se apropie de pubertate, ei trebuie sa stie deja prin ce transformari urmeaza sa treaca, astfel incat sa nu inceapa sa creada ca este ceva in neregula cu ei, ca sunt bolnavi etc.
Fiecare parintie stie ca atitudinea pozitiva iti da un plus in viata. Pentru ei, ca adulti, este simplu, pentru ca au invatat din experienta.
Un copil fara incredere in sine va fi un adult care intampina dificultati in a se regasi atat in viata de zi cu zi, cat si in cariera. Capacitatea de a se adapta la provocarile vietii va fi redusa, iar anxietatea va fi un sentiment foarte prezent in viata lui.
Stereotipiile sau comportamentele de autostimulare se refera la miscarile repetitive ale corpului sau ale obiectelor. Aceste comportamente sunt frecvent intalnite la indivizii cu dizabilitati de dezvoltare, dar si in cazul copiilor cu autism.