Cum ne creăm realitatea?

Este foarte bine să știm fiecare dintre noi că în mod conștient sau inconștient ne creăm clipă de clipă realitatea. Mare majoritate a oamenilor o fac într-un mod inconștient, însă există din ce în ce mai multe entități magnifice care fac această creație în mod conștient, deliberat, din iubire pentru iubire și stare de bine.

Cum ne creăm realitatea? Așa cum spuneam: conștient sau inconștient însă ambele moduri au aceleași instrumente ajutătoare:

1. Gândul

Deși avem impresia că gândul nu este important, toate cercetările demonstrează ușor, ușor că el te ridică, el te coboară. Gândul acționează în corp aproape instantaneu. Dacă zi de zi avem doar gânduri distructive, pline de judecăți și critici la adresa noastră și a celor din jur, vom atrage ceva de frecvență asemănătoare: oameni, situații, lucruri care să confirme și acutizeze. Chiar ieri citeam un verset magnific ce ajută această idee: cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult. Foarte interesant, nu. Adică atunci când emiți un gând (și un cuvânt) acel gând pleacă în câmpul cuantic și se va întoarce la tine cu o putere mult mai mare. Exact ca în cazul bumerangului. Așadar, de aceea când spunem sau gândim ceva rău de x sau y, ne auzim mai multe, mai dure. La fel și când nutrim gânduri de iubire, încredere, compasiune etc.

2. Emoția

In spatele oricărei emoții se află un gând. Emoțiile sunt niște reacții chimice care au loc ca urmare a existenței gândului. Odată creată emoția – cumul de neurotransmițători și hormoni – ea pleacă în corp, ajunge la organe și celule și chimismul întregului corp se schimbă – conform gândului. Astfel că dacă avem gânduri bune, pline de lumină și căldură, corpul va zâmbi, va avea o stare de bine, de armonie și pace și implicit sistemul nervos parasimpatic se va activa, ducând la echilibru și activând autovindecarea corpului. La polul opus, un gând de ură, neîncredere, critică etc, va crea și el o reacție în corp prin secreția de cortizol și adrenalină care sunt un semnal al activării sistemului nervos simpatic – luptă sau fugi. Așa că practic de la un gând ne putem aduce armonie în corp sau ne putem aduce boală – întrucât activarea repetată a sistemului nervos simpatic și implicit a stării de stres duce la deteriorarea organismului, la inactivitatea sau activitate scăzută a sistemului imunitar, iar asta dă cale liberă virușilor și bacteriilor să pună stăpânire pe corp. Dragilor, alegeți-vă cu responsabilitate gândurile pentru că sunt creatoare de emoții și deci de sănătate radiantă sau de boală. Așa să fie!

3. Cuvântul

Este o extensie a gândului. Este, aș zice, un gând la pătrat. O confirmare a gândului. Deși gândul are o valoare foarte mare, când ai și verbalizat gândul puterea lui crește și crește și crește. Când ai rostit un cuvânt ai semnat un contract cu câmpul cuantic că așa este și așa să fie. Ți-ai dat acordul ca totul să se desfășoare conform intenției tale – a observatorului. De aceea, e atât de important să fim atenție la toate cuvintele pe care le rostim: cele blocante – trebuie, sper, încerc, nu pot, dar etc sau cele magice – vreau, mulțumesc, știu, pot, Dumnezeu etc. Sunt creatoare. Dacă un gând îl poți schimba în 7 secunde de la emiterea lui, fără a afecta câmpul cuantic și a te „supune” versetului, când ai spus cuvântul totul este semnat. Nu mai poți întoarce nimic. De aceea se spune: un cuvânt doare mai mult ca o palmă – deși cea din urmă e reprobabilă. Alegeți-vă cuvintele cu atenție și responsabilitate și dacă nu aveți nimic bun de zis, păstrați tăcerea – Dacă tăceai, filosof rămâneai. Așa să fie!

4. Acțiunea

Este ceea ce pune în mișcare legea atracției sau lucrul conștient. Este inutil, aș zice, să spui afirmația: „Eu sunt dintotdeauna locul de muncă ideal”, iar tu toată ziua să stai în pat sau „Eu sunt dintotdeauna sănătate radiantă” și să faci fel și fel de excese. Acțiune înseamnă implicare, înseamnă să mergi în aceeași direcție cu gândurile alese conștient. Adică, dacă tot vrei un loc de muncă ideal, spune afirmația, însă mergi și depune și CV-uri la diverse firme. Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă. Foarte realistă și această vorbă. Adică, potențial există pentru toată lumea, însă este necesar ca noi să facem întotdeauna primul pas. Poți aștepta mult și bine și face ani întregi afirmații dacă nu acționezi concret. Cunosc multe persoane care știu teoria asta foarte bine și pot să o reproducă întocmai ca pe o rugăciune, însă viața lor e la fel ca înainte de a avea cunoaștere. Un motiv este „credințele adânc înrădăcinate în subconștient” despre care vom vorbi în dată. Dragii mei, atunci când ați decis că vreți să fiți creatorii conștienți ai realității voastre este nevoie ca gândurile, emoțiile și cuvintele voastre să fie suplinite și de acțiune. Afirmațiile creează rețele neuronale, oportunități, însă dacă tu nu ieși în afara zonei de confort, alegi să stai în colțul tău, aceste oportunități vor trece, exact așa cum au venit. Așa să fie!

Credințele adânc înrădăcinate în subconștient

Astea pot bloca o acțiune. Aceste credințe sunt născute fie în copilărie, fie cauzate de o traumă. Cert e că ele ne trasează destinul dacă nu lucrăm conștient să le schimbăm. Credințele sunt ca niște programe de calculator ce au nevoie de doar un click pentru a rula la intensitate maximă. Am întâlnit în activitatea mea persoane care aveau dorință de evoluție, însă când îi invitam la acțiune – căci filosofie e infinită – se transformau. Oameni care erau plini de avânt, deveneau foarte mici și îmi spuneau: va zice că sunt nebun(ă)/mă duce la nebuni/bagă divorțul/îmi va rupe caietele. Practic li se activau acele programe, vechile rețele neuronale și clacau. Aceste credințe ne crează realitatea. Practic, în primă fază cu ele lucrăm. Exemplu de credințe false: banii nu aduc fericirea, mai bine sărac și sănătos, toți bărbații sunt…toate femeile sunt…,sunt blestemat, sunt un păcătos, pe mine nu mă iubește Dumnezeu, am farmece, ăsta e destinul meu, asta mi-e crucea, ce ți-e scris în frunte ți-e pus, omul nu se schimbă niciodată, sunt sărac, eu nu pot, eu nu am șanse etc. Mai adăugați voi căci sigur mai există. Toate astea nu fac altceva decât să ne țină în primele două sigilii în care să ne simțim înfricoșați, să ne simțim vinovați și că nu merităm nimic. Eu am scos toate aceste credințe false și am înlocuit totul cu una pe care v-o afirm și vouă: sunt extraordinar; viața mă iubește. Așa să fie! Dacă nu schimbi conștient aceste credințe false, ele te vor sabota toată viața, vei fi un om care se va mulțumi cu puțin spre deloc. Și revenim la versetul de mai sus: cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult și mai adaug unul: celui ce are, i se va da; dar, de a cel ce n-are se va lua și ce are. Traducerea este cât se poate de simplă: dacă te vezi mic, neimportant, neînsemnat, toată viața ți se va desfășura așa, vei întâlni și îți vei crea inconștient evenimente care să îți confirme acest lucru cum nu se poate mai bine. Pentru a elimina aceste credințe este nevoie de lucru conștient pentru a crea noi rețele neuronale care în 6 luni – un an să devină o nouă atitudine. După ani în care am fost niște victime, cred că un an este foarte puțin. Așa să fie!