Durerea și relația pe care o avem cu durerea - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

Durerea și relația pe care o avem cu durerea

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Dezvoltare personala » Durerea și relația pe care o avem cu durerea
relația pe care o avem cu durerea - sfatulparintilor.ro - Depositphotos_39960179_L
Credit foto: Depositphotos.com

Închidem ochii și ne simțim descumpăniți. Durerea este prezentă în viața noastră și nu pare să fie ceva de care să ne putem debarasa, chiar dacă facem rost de o rețetă sau de acei pași care trebuie parcurși în acest sens. Durerea este companionul nostru. Durerea vorbește prin noi, nouă. Durerea nu este dușmanul nostru, ci din contră, ea ne face atenți la ceea ce se întâmplă cu noi și în viața noastră, chiar și în acele momente sau situații în care ne ascundem de lucrurile evidente. Durerea este o parte esențială a sistemului nostru natural de supraviețuire, avertizându‐ne că ceva nu este în regulă și motivându‐ne să acordăm atenție și grijă corpului nostru.

Peter A Levine, Maggie Phillips în cartea Eliberați de durere spun ca există trei tipuri de durere: durerea fizică – este rezultatul unei leziuni reale și a deteriorării ţesuturilor; durerea emoţională – cuprinde emoţile puternice, nerezolvate, pe care le-am “depozitat” în corp în loc să le exprimăm în mod sănătos și durerea posttraumatică. Este generată de reacţii mult mai puternice la evenimentele copleşitoare, înspăimântătoare sau devastatoare.

Tot acești specialiști adaugă că “durerea este multidimensională. Multe stări de durere fizică pot include reacții emoționale și interacțiuni cu traume din trecut. Cele mai multe afecțiuni caracterizate prin durere emoțională vor prezenta și simptome somatice, cum ar fi durerea fizică și legături cu evenimentele traumatice din trecut. ”

Psihologul de cercetare Brock Bastian susține că dorința de a experimenta durere este crucială pentru căutarea fericirii autentice și că eforturile noastre de a scăpa de momentele neplăcute sau de a căuta doar pozitivul ne ”slăbesc” capacitatea de a gestiona dificultățile inevitabile ale vieții. „Schimbarea valorii durerii, schimbarea felului în care ne gândim la ea, așteptările noastre de la ea este o cale foarte, foarte importantă pentru a schimba modul în care putem face față acesteia.”

Durerea. Un element vital al supraviețuirii.

Durerea este nedorită, fie că este un simptom al unei boli uşoare sau severe sau indică în schimb o tulburare în capacitatea sistemului nervos de a percepe şi procesa informaţia senzorială. Cu toate acestea, durerea face parte din capacitatea corpului de a se apăra și de a-și promova propria supraviețuire – aceasta este funcția evolutivă fundamentală. Această expresie normală a durerii nu se limitează la ceea ce este considerat util deoarece ne avertizează asupra inițierii bolii, ci se aplică și durerii care continuă atunci când boala sau stimulii nocivi persist. Capacitatea corpului uman de a simți durerea face parte din mecanismele sale de apărare pentru a-și menține integritatea și a se proteja de vătămări în mod inerent într-un cadru biopsihosocial.

Cu toate acestea, prin definiție, toată durerea doare; astfel, în mod justificat, motivația majorității cercetărilor în domeniul sănătății asupra durerii este de a opri durerea. Calitățile aversive ale durerii fac dificilă reamintirea funcției sale dobândite evolutiv, în special atunci când este persistentă, recurentă sau insolubilă.

Cu toate acestea, chiar și atunci când o anumită manifestare a durerii este cronică și reflectă o percepție sau procesare senzorială dezordonată, luarea în considerare a rolului funcțional al durerii este esențială pentru înțelegerea patologiei durerii și a modului optim de diagnosticare și tratare. Mai mult, având în vedere complexitatea corpului uman și capacitatea sa de a simți durerea ca mijloc de prevenire a leziunilor tisulare și de promovare a vindecării, respectarea rolului funcțional al durerii ar contribui la minimizarea interferențelor inutile sau dăunătoare cu apărarea inerent necesară a organismului.

Disconfortul provocat de durere este exprimat în creier în același loc în care se exprimă și disconfortul produs de respingere. A ne feri de senzațiile noastre poate deveni cauza principală a suferinței inutile. Durerea emoţională și cea fizică funcţionează în mod identic în creier, prin urmare corpul și mintea învață unul de la celălalt.

Cum intervine trauma durerii în calea vindecării?

Trauma ne ține blocați într-o stare de supraviețuire în care toate celelalte funcții normale ale creierului care nu sunt legate de supraviețuirea imediată sunt puse în așteptare. Când încercăm doar să supraviețuim, poate fi aproape imposibil să gândim critic, să căutăm plăcere, să ne relaxăm sau să ne preocupăm de nevoile noastre practice.

Frica este un aspect semnificativ al trăirii cu durere cronică. Când suferim de durere, este firesc să ne temem de durere sau de pericolul pe care îl reprezintă durerea. Frica este un mesaj transmis din partea primară a supraviețuirii a creierului nostru că suntem atacați și trebuie să acționăm. Acest mecanism de frică este menit să ne protejeze de amenințările externe, cum ar fi animalele sălbatice, focul sau atacatorii. Activează răspunsurile noastre primare de supraviețuire: luptă, fugi sau ”îngheț”. Când luăm oricare dintre aceste acțiuni și reușim să facem față cu succes unei amenințări, creierul nostru revine la funcționarea normală. Frica sănătoasă este un răspuns natural al creierului care ne ajută să supraviețuim.

Când corpul este într-o stare de durere cronică, creierul nostru interpretează corpul nostru ca pe o amenințare constantă, astfel încât mecanismul fricii din creierul nostru este exploatat și nu putem ieși din modulul de urgență.

Oamenii traumatizați trăiesc adesea lumea ca pe un loc nesigur. Ei pot avea răspunsuri emoționale intense și imprevizibile, sunt mai susceptibili de a dezvolta lupte pentru sănătatea mintală, pot avea relații interpersonale tensionate și, uneori, pot experimenta dureri fizice și boli și mai multe. În cartea sa, The Body Keeps The Score, expertul în traumă Dr. Bessel van der Kolk scrie: ”Când nu ne putem baza pe corpul nostru pentru a semnala siguranța sau avertismentul și, în schimb, ne simțim copleșiți în mod cronic de mișcări fizice, ne pierdem capacitatea de a ne simți ca acasă în propria noastră piele și, prin extensie, în întreaga lume”.

Citeste continuarea aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700Mail: contact@clinicaaproape.ro

Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

foto: Depositphotos.com

Data articol: 01/05/2024