Lipsa de atentie acordata copilului in primii ani de viata poate duce la tulburari ale dezvoltarii comportamentului social (relatiile cu ceilalti), putandu-se asocia mai tarziu cu comportamentul antisocial.
Cea mai sensibila perioada pentru dezvoltarea comportamentului social este cea cuprinsa intre momentul nasterii si al treilea an de viata. Tulburarile din joc si comportamentul social au fost irecuperabile daca relatia copilului cu mama sa (sau alta persoana de atasament) a lipsit sau a fost insuficienta in aceasta perioada.
De la nastere pana implineste o luna, bebelusul stabileste contactul cu lumea din jurul sau prin intermediul pielii. In aceasta luna, este fundamental contactul apropiat cu mama sa prin actul alaptarii. Mama care isi tine copilul la san nu trebuie sa se lase distrasa de alte persoane sau obiecte (TV, de exemplu) din jurul sau – ea ii va apartine in totalitate copilului sau.
In luna a doua, apare marea bucurie a parintilor – primul zambet! Copilul e atent deja la vorbele dragastoase ale mamei si, la un moment dat, apare acest prim zambet ca raspuns la afectiune.
Din luna a treia, micul zambaret se prinde ca produce un efect asupra celor din jur si poate zambi la orice figura umana se apropie de el. Cu cat copilul e mai multumit, cu atat zambeste mai des.
Dupa patru luni, apare rasul zgomotos, puternic, vesel – cand este gadilat, cand i se fac tot felul se ghidusii. Acum este apogeul ofertei de ras.
Din luna a cincea, bebe poate diferentia tonul aspru de cel bland, facand corelatii intre tonul vocii, expresia fetei, si reactioneaza si el printr-o mimica surprinsa, infricosata. Intelege ca ceva nu este in regula, dar nu intelege de ce.
Luna a sasea aduce in plus ceva atentie la cei din jur, deja face distinctie intre cei din familie si straini, carora nu le mai zambeste asa des…
Incepand cu luna a saptea, jocul preferat al copilului pare sa fie „cucu-bau“ – se amuza extraordinar de mult cand i se pune pe fata o batista (cucu), iar dupa inlaturarea acesteia (bau) revede figura amuzata a mamei.
In luna a opta reapare frica de straini, copilul se ascunde (isi ascunde fata) si chiar plange in prezenta persoanelor straine. Este foarte interesat de ce fac cei din jur, ii urmareste fascinat pe cei din casa cand scriu, deseneaza, lucreaza ceva cu mainile. Tot in aceasta perioada mai este interesat si de propria imagine in oglinda – isi zambeste, se stramba la el, face „mai-mai“.
Abia din luna a noua isi cauta mama care isi acopera fata cu mainile si apoi le desface, spre amuzamentul copilului, ori se ascunde dupa mobilier si apare dintr-o data facand „bau“.
Abilitati noi
Copilul de 10 luni stie cand e laudat si chiar ii place sa fie in centrul atentiei, de aceea va repeta acele actiuni pentru care a fost laudat. Luna a unsprezecea vine cu noi abilitati motorii – copilul manifesta o oarecare independenta in a se dezbraca, a scoate pantofii, sapca, ia lingura si duce la gura mancarea (chiar daca jumatate din continut ajunge pe haine), tine singur biscuitul, marul, canuta cu apa, de aceea este fundamental sa incurajam aceste abilitati care vor favoriza socializarea ulterioara in colectivitate si independenta copilului. Luna a douasprezecea vine cu pofta de miscare – fie in patru labe, fie in picioare, totul ia forma unui joc.
Comportamentul social se invata prin modelare (imitarea adultilor), de aceea trebuie sa fim atenti la ce vrem sa invete copilul de la noi.
