Cum să ne ajutăm copiii să depășească momentele dificile. Sfaturi practice

Atunci când ne gândim la copilărie sau adolescență, poate ne gândim la vremuri fără griji, la jocuri și la chicoteli, la călcat în bălți, la mâzgălirea foilor, la colorat, la desene animate, la iubiri adolescentine sau la alergat spre un locuri de joacă sau anturajul de prieteni.

Dar lucrurile nu sunt întotdeauna însorite și perfecte în copilărie sau adolescență. Există momente provocatoare în viața copiilor. Uneori, aceste evenimente sunt mici, cum ar fi spargerea unei jucării preferate sau cearta cu un prieten. Dar uneori pot fi evenimente mult mai mari, cum ar fi moartea unei persoane dragi sau divorțul părinților.

Când copiii și adolescenții se confruntă cu lucruri noi, ei simt adesea un amestec de emoții. Să ne confruntăm cu ceva nou – chiar și atunci când este un lucru bun – poate fi stresant. Este firesc să ne simțim entuziasmați de ceea ce urmează – și să ne îngrijorăm dacă suntem gata să facem față.

Ce putem face, concret, pentru a le transmite celor mici că suntem alături de ei, oricând și oricum?

Să folosim cuvinte liniștitoare în situații de criză

Spunem clar că vrem și vom fi mereu acolo: „Voi fi mereu acolo pentru tine. Ai încredere că poți veni la mine.” Rămânem calmi în momentele grele și oferim constant asigurări și atunci când apar provocări, vom rămâne pe loc: „O să treci peste asta și eu voi fi alături de tine”. 

Ascultăm, nu reacționăm

Ascultarea activă – accent pe ascultare – le permite copiilor să simtă că pot vorbi. Dacă reacționăm cu critici la ceea ce ne împărtășesc copiii, putem crește stresul acestora. Ei se pot simți judecați și se pot retrage. Este important să ne acordăm o pauză dacă avem nevoie de timp pentru a procesa informațiile pe care ni le-au împărtășit și apoi să intrăm în conversație cu mintea deschisă și dispuși să ascultăm cu empatie. 

Le comunicăm copiilor că ne simțim bine atunci când sunteți implicați în viețile lor. Copiii pot ascunde sau reține informații din teama de a ne supăra. Este important să le explicăm că suntem încântați să ne implice și pe noi în ceea ce trăiesc. „Mă face să mă simt bine să știu ce se întâmplă, indiferent de situație. Știind cu ce ai de-a face, îmi oferi șansa să găsesc modalități de a fi cel mai susținător al tău.” 

Să fim părinți far

Părinții far sunt ghizi stabili ai propriilor copii. Ei exprimă dragoste și oferă securitate prin reguli și monitorizare. Copiii și adolescenții astfel ghidați au mai multe șanse să aleagă să spună părinților ce se întâmplă în viața lor. 

Să facem disciplină cu înțelepciune

Când copiii/tinerii sunt pedepsiți după ce au dezvăluit informații tulburătoare, ei nu vor mai destăinui ceea ce trăiesc. Disciplina este despre predare și acompaniere – nu despre control sau pedeapsă. 

Să îi lăudăm în mod eficient

Copiii și adolescenții se bucură de atenția noastră ca părinți. Ei abia așteaptă să ne împărtășească veștile bune. Cu toate acestea, laudele doar pentru performanțe impresionante îi pot împiedica să vină către noi atunci când au cea mai mare nevoie de tine. S-ar putea să se teamă că ne dezamăgesc. Pentru a evita acest lucru, să fim recunoscători că vin către noi, mai degrabă decât să ne concentrăm pe motivul specific – bun sau rău – pentru care vin. Este important să ne schimbăm reacția de la „Sunt mândru de tine” la „Îți mulțumesc că ai împărtășit ceea ce se întâmplă în viața ta acum”. 

Să vorbim despre sentimente

Începem prin a vorbi pur și simplu despre sentimente. Cum se simt când primesc o notă mai scăzută la școală? Cum se simt când sora lor câștigă la un joc? Cum se simt când sunt pe cale să meargă la o petrecere de naștere? Este important să îi ajutăm să vorbească despre ce simt ca parte a conversațiilor de zi cu zi. Când citim o carte sau ne uităm la un film împreună, să îi întrebăm cum cred că se simt personajele în anumite contexte. 

De asemenea, să vorbim despre modul în care corpul lor reacționează atunci când se simt în moduri diferite. De exemplu, atunci când se simt îngrijorați, pot simți fluturi în burtă sau tremur în picioare sau căldură pe gât. Când se simt furioși, ei pot simți că energia le curge în brațe și picioare. Se pot simți fierbinți și pot simți că fața lor este roșie. Este foarte util pentru copii să cunoască semnele pe care le dă corpul lor despre ceea ce simt. Odată ce au aceste cunoștințe, pot face următorul pas, canalizând acele sentimente în moduri sănătoase.

Totodată trebuie să le vorbim despre normalitatea faptul că uneori se simt trist, dezamăgiți, descurajați. De asemenea, trebuie să îi ajutăm pe copii să înțeleagă că pot simți mai multe sentimente simultan. Filmele precum Inside Out demonstrează perfect acest lucru. Poate exista un singur eveniment în viața unui copil și el poate avea o varietate de răspunsuri emoționale la acesta. De exemplu, mutarea poate fi incitantă, înfricoșătoare și tristă în același timp. Sentimentele sunt complexe!

Să conectăm sentimentele cu abilitățile de adaptare

Alegem un sentiment mare pe care să ne concentrăm și identificăm câteva abilități de adaptare pe care copilul le poate folosi. Discutăm cu copilul despre ce abilități de adaptare pe care le deține deja l-ar putea ajuta să se calmeze atunci când frustrat, de exemplu. Când mă simt frustrat, pot…

• Să fac o plimbare
• Să respir adânc
• Să ascult muzică relaxantă
• Să vorbesc despre ceea ce simt

Să ne concentrăm pe autonomie, sens și progres

”Când oamenii au autonomie, cred că munca lor are sens și simt că fac progrese, este mai probabil să aibă o viață profesională interioară pozitivă”, a spus Teresa Amabile, profesor la Harvard Business School și co-autor al lucrării <<Principiul progresului: folosirea micilor victorii pentru a aprinde bucuria, implicarea și creativitatea la locul de muncă.>> „Sunt destul de încrezător că aceleași lucruri se aplică și pentru părinți”, a spus Amabile. De asemenea, putem alimenta motivația copiilor observând progresul lor, dar asigurându-ne că stabilim obiective care sunt „măsurabile, observabile, specifice și defalcate”, a spus psihologul Anahi Collado, profesor asistent de cercetare la Universitatea din Kansas. 

Să fim model de pozitivitate și comportament proactiv

”Lăsați copilul să vă vadă făcând lucruri pe care nu doriți să le faceți„, a spus psihologul Mary Alvord, fondator și președinte al Resilience Across Borders, o organizație nonprofit care își propune să ajute copiii să-și dezvolte reziliența. Alvord a făcut parte dintr-un grup de cercetători care au descoperit că atunci când copiii își construiesc abilități de reziliență și dezvoltă un sentiment de auto-stăpânire, aceasta are un „impact pozitiv în cascadă” asupra motivației lor academice și abilităților de studiu. „Știm că dacă te simți mai împuternicit în propria ta capacitate de a face lucruri și de a rezolva probleme, asta va întări și întări alte domenii”, a spus ea. Pur și simplu începerea poate fi o strategie puternică. „Există această noțiune că trebuie să ne simțim cu adevărat pozitivi și motivați pentru a începe, dar deseori începerea în sine te face să te simți bine, pozitiv și motivat”, a spus Brad Stulberg, autor al cărții „The Practice of Groundedness”.

Articolul integral este aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

foto: Depositphotos.com