Crize de nervi la copii: Tehnici de calmare
Nu încerca să controlezi copiii când sunt furioşi. Nu te concentra să îi trimiţi în camera lor, să-i faci să înceteze cu ţipatul sau cu aruncatul diverselor obiecte. Concentrează-te să fii tu însuţi calm. În general, când încerci să calmezi pe cineva (copil sau adult), vei obţine contrariul. Străduieşte-te să fii un exemplu pozitiv şi abţine-te de la a demonstra că eşti mai puternic.
Este bine să-i faci să înţeleagă că este OK să fie supăraţi, însă discuţiile trebuie să aibă loc când toată lumea este calmă. Cu adulţii este mai uşor să vorbeşti, să rezonezi cu ei, să-i faci să-ţi povestească de ce sunt supăraţi, atunci când sunt furioşi, însă la copii aceste discuţii nu au efect în timpul crizei.
Respectă perspectiva copiilor.
Nu folosi un ton “de judecător” atunci când vorbeşti cu copiii tăi. Nu le minimiza sentimentele, chiar dacă sunt supăraţi că nu e curată cămaşa lor preferată. Fraze de genul “Nu e aşa de important” sau “Ăsta nu este motiv de supărare” fac mai mult rău. Pentru copiii acele lucruri SUNT importante şi este dreptul lor să fie supăraţi, iar tu trebuie să-i înţelegi. Pune-te în pielea lor: dacă ai fi supărat pe ceva, iar soţul, colegii de serviciu sau vreun prieten ţi-ar spune “Mare brânză, asta nu e motiv de supărare!”, cum te-ai simţi?
Urmăreşte-ţi atent copiii şi vezi la ce reacţionează.
Dacă unii se calmează la acţiuni non-verbale, alţii se irită şi mai mult. La fel cum “pauza de liniştire” poate fi eficace pentru unii copii, iar pentru alţii un dezastru. Chiar şi cuvintele pot fi cheia succesului în calmarea unor copii şi calea spre dezastru cu alţii copii. Nu te frustra daca tacticile dau greş şi încearcă din nou. Cu calm şi răbdare.
Repetaţi, repetaţi şi iar repetaţi.
Luptătorii Shaolin fac aceeaşi figură până când o execută din reflex. Exact aşa puteţi încerca exerciţiile de calmare. Ca în orice altă activitate, perfecţiunea nu se poate atinge decât prin mult exerciţiu.
Foto Pexels.com
Citeste continuarea: 1 2
