Modalitati naturale de a reduce colesterolul

Factorii de risc pentru ateroscleroza:

•  valorile ridicate ale grăsimilor din sânge (lipoproteinele cu densitate mică, trigliceridele)
•  valoarea scăzută a lipoproteinelor cu densitate mare
•  hipertensiunea arterială
•  fumatul
•  supraponderalitatea
•  sedentarismul
• diabetul
•  valoarea ridicată a acidului uric

Care sunt valorile unei tensiuni arteriale normale?

Tensiunea arterială normală ar trebui să nu depăşească, indiferent de vârstă, 140/90 milimetri pe coloana de mercur. Valoarea tensiunii arteriale a individului este expresia aducerii în relaţie a valorii „sistolice”, în exemplul nostru 140, cu valoarea „diastolică”, adică 90. Inima, care este în fond un muşchi, trimite sângele în circuitul sangvin printr-o mişcare ritmică de pompare, de contracţie şi relaxare a sa. Atunci când inima se contractă, deci în sistolă, ea trimite sânge în aortă. Forţa cu care sângele este pompat în aortă, reprezintă valoarea sistolică a tensiunii arteriale. Următoarea mişcare a inimii este cea de dilatare a sa, momentul în care inima se umple din nou cu sânge, valva dintre aortă şi atriu fiind închisă. Sângele pompat de inimă în aortă ajunge la diferitele organe ale organismului, timp în care, tensiunea în artere scade. Această tensiune scăzută reprezintă valoarea diastolică a tensiunii arteriale a unui individ. Concluzionând, putem spune că, în organism avem continuu o alternare între presiunea mare, sistolică şi cea mică, diastolică. Valoarea presiunii diastolice consider că este mai importanţă pentru că indică tensiunea arterială sub care se află tot timpul circuitul sangvin.

Pentru a rămâne în continuare la factorii de risc legaţi de ateroscleroză, de ce este fumatul atât de periculos?

Fumatul favorizează apariţia aterosclerozei, cu precădere atunci când valoarea nivelului lipoproteinelor cu densitate mică este ridicată. Fumatul influenţează acest tip de colesterol pe care-l face deosebit de atractiv pentru anumite celule denumite celule macrofage şi care participă la formarea acelui,,strat spongios” de care vă vorbeam. Ele sunt acelea care preiau lipoproteinele cu densitate mică modificate prin influenţa fumatului şi le transformă în celule „spongioase”. Privite la microscop aceste celule ne apar, datorită puzderiei de picături de grăsime, ca şi cum ar fi umplute cu băşici de spumă. După ce aceste celule se suprasaturează şi mor, ele rămân ancorate de pereţii arterelor formând acele straturi de care aminteam mai devreme.

Este adevărat că fumatul pasiv este la fel de dăunător ca cel activ?

În ceea ce priveşte acest subiect şi legat strict de cazul aterosclerozei, specialiştii nu au ajuns încă la o concluzie unanimă şi aceasta în primul rând datorită faptului că intoxicaţia prin fumatul pasiv este încă greu de măsurat. Apoi mai sunt şi alţi factori, ca de exemplu mărimea încăperii în care se fumează şi în care stă fumătorul pasiv, gradul ei de aerisire şi aşa mai departe. Culmea este totuşi că fumătorii pasivi, care au stat 10-15 ani în încăperi foarte viciate de către fumători, sunt, statistic vorbind, de două ori mai predispuşi la cancer pulmonar decât alţi nefumători. Atunci când un nefumător este agresat de fumul de ţigară al părinţilor, prietenilor, sau al colegilor de muncă, riscul de a face cancer pulmonar creşte cu până la o dată şi jumătate. S-a dovedit deja că fumatul pasiv creşte în bună măsură şi riscul de ateroscleroză şi riscul de a face un infarct de miocard.

Cei ce slăbesc îşi normalizează astfel şi nivelul de colesterol?

Da, în general, da. Odată cu creşterea în greutate, creşte şi nivelul lipoproteinelor cu densitate mică din sânge, iar nivelul lipoproteinele cu densitate mare scade. Acest raport se normalizează din nou atunci când slăbim.

În cazul în care, însă, există o disfuncţie severă metabolică, determinată genetic, atunci o scădere în greutate nu schimbă substanţial nivelul grăsimilor din sânge. Cu toate acestea trebuie, totuşi, spus că, pentru a determina cu o cât mai mare acurateţă un diagnostic şi pentru a putea interveni cu un tratament cât mai adecvat, cu şanse cât mai mari de prevenire a unor boli, sau de diminuare a efectelor acestora, este recomandabil ca pacientul să ajungă în primul rând la o greutate normală.

Persoanele slabe trebuie sau nu să fie preocupate de nivelul lor de colesterol din sânge?

Există şi persoane slabe al căror nivel al colesterolului în sânge este extrem, periculos de ridicat. De obicei în aceste cazuri este vorba de grave disfuncţii metabolice condiţionate genetic. Dar mai există şi cazul persoanelor care au o greutate corporală normală, dar care datorită deprinderilor lor greşite de alimentaţie dezvoltă un nivel ridicat al lipoproteinelor cu densitate mică din sânge.

În cazul acestor pacienţi o simplă schimbare a ponderii diferitelor alimente în meniul zilnic poate aduce rezultate remarcabile în ceea ce priveşte readucerea la valori normale a nivelului colesterolului din sânge. Din păcate, în cazul pacienţilor al căror nivel al colesterolului este ridicat având ca punct de pornire o disfuncţie metabolică moştenită, rar se poate obţine o îmbunătăţire a nivelului lipoproteinelor cu densitate mică numai printr-o simplă schimbare a deprinderilor de alimentaţie, deoarece acestor persoane le lipsesc anumite proteine importante necesare dezintegrării colesterolului.

Stresul influenţează nivelul lipoproteinelor cu densitate mică?

În această privinţă există în lumea cercetătorilor păreri diferite, ba chiar şi rezultate contradictorii ale cercetărilor făcute. Cu certitudine, la ora actuală, se poate spune numai că nu lipoproteinele cu densitate mică sunt principalele vinovate de declanşarea unui afecţiuni cardiovasculare făcute pe fond de stres. Există evident alţi factori cum ar fi hipertensiunea arterială, sau tahicardia care, în condiţii de stres, măresc riscul declanşării unor tulburări cardiovasculare.

Ce sunt trigliceridele? Sunt şi ele ,,rele”?

Unde există colesterol, acolo există şi trigliceride. Ele sunt parte componentă a lipoproteinelor, a acelor combinaţii de grăsimi şi proteine care transportă colesterolul şi alte grăsimi în sânge.

Din punct de vedere chimic, trigliceridele sunt de fapt grăsimile din sânge. Ele se compun din acizi graşi, principalii purtători ai energiei organismului. Rolul lor în dezvoltarea aterosclerozei nu este la fel de bine conturat ca în cazul colesterolului, valoarea trigliceridelor oscilând pe parcursul unei zile extrem de mult, în timp ce valoarea colesterolului rămâne practic constantă.

Trigliceridele devin deosebit de periculoase pentru vasele sangvine atunci când apar împreună cu lipoproteine cu densitate mică şi când sunt transportate în particule, care deja se găsesc în procesul de dezintegrare, ajung să se acumuleze în sânge ca produse intermediare. Un nivel ridicat al trigliceridelor creşte şi pericolul unei inflamări a pancreasului.

Cum ajung trigliceridele în organismul nostru?

Asemănător cu colesterolul: pe de-o parte organismul şi le produce singur, pe de altă parte le introducem noi în organism prin grăsimile conţinute în hrană. Trigliceridele ajunse în organism sunt disociate de către celulele intestinului în acizi graşi şi glicerină şi sub această formă, „ambalate” în molecule de transport ajung în circuitul sangvin.

Ele sunt cei mai importanţi purtători ai energiei pe care o preluăm din hrană.

Care sunt alimentele în care sunt prezente aceste vitamine?

Vitamina A se formează din provitamina caroten care, la rândul ei, este conţinută în morcovi, tomate, broccoli, în ardeiul gras şi în multe alte legume.

Vitamina E se găseşte în cantităţi însemnate în uleiurile vegetale cum ar fi cel de soia, de floarea soarelui, cel din germeni de grâu, sau de porumb, dar şi în anumite cereale integrale, nuci sau diverse legume. Vitamina C este prezentă în cantităţi apreciabile în citrice, mere, kiwi şi legume ca broccoli şi ardeiul gras.

Aş mai dori, aici, acum, tot legat de tema vitaminelor, factor de apărare împotriva aterosclerozei, să menţionez încă un lucru şi anume: cunoaştem faptul că un nivel ridicat al valorii homocisteinei (un produs intermediar, rezultat al descompunerii aminoacidului denumit metionină) poate declanşa procesul de ateroscleroză, prin acţiunea ei directă asupra pereţilor vaselor. Analizele făcute unor pacienţi deja suferinzi de ateroscleroză au demonstrat acest lucru. Nu trebuie însă să intrăm în panică deoarece, printr-un consum ridicat de vitamine, în special vitaminele B₆, B₁₂ şi acid folic, nivelul valorii homocisteinelor poate fi scăzut considerabil şi astfel poate fi contracarată acţiunea lor nocivă.

Citeste continuarea aici.

foto: Depositphotos.com