Boala Alzheimer a devenit din nou un subiect important, datorită faptului că cercetările pe animale aduc noi speranţe pentru cei care suferă de această tulburare neurologică progresivă.

 

Speranţe în cazul bolii  Alzheimer

Cercetătorii de la Case Western University au publicat un articol în jurnalul Science în care vorbesc despre utilizarea unui anumit medicament, care înainte a fost folosit pentru tratarea cancerului, pe cobaii care prezentau simptome asemănătoare bolii  Alzheimer. Medicamentul în cauză este Targretin (bexarotene) şi a folosit, iniţial, pentru tratatea cancerului cutanat T-cell lymphoma. Echipa de cercetători de la Case Western a descoperit că bexarotene este eficicace în distrugerea proteinelor beta amiloide care erodează creierul. Proteinele beta amiloide se depun pe creier şi distrug neuronii, iar organismul bolnavilor nu are abilitatea de a curăţa creierul de ele. Pe măsură ce boala progresează se dezvoltă alienarea, izolarea, apatia şi, uneori, agresivitatea, disfuncţii la vorbire, pierderea de memorie pe termen lung, mobilitatea redusă. Pacientul încetează să comunice, nu reacţionează la cei care-l înconjoară. Progresiv se afectează funcţiile fiziologice, după care survine moartea. Durata medie a vieţii după diagnostic nu este mai mare de 7 ani.

 

Problema bolii  Alzheimer

O mare problemă a bolii Alzheimer este lipsa unui tratament eficace. În ciuda milioanelor de euro investite în cercetări de specialitate, nu s-a găsit încă o soluţie care să inverseze progresul bolii. Niciunul dintre actualele medicamente care există pe piaţă nu poate să facă ceva în acestă privinţă. Singurul efect este încetinirea progresului bolii, însă numai în cauzul anumitor pacienţi. Din 2004, n-am mai apărut un medicament nou pentru tratarea bolii Alzheimer.

Pentru cei aproximativ 15 milioane de îngrijitori ai suferinzilor de Alzheimer este de înţeles speranţele cu care privesc la acest nou tratament. Din cauza ineficacităţii celorlalte medicament, unii dintre aceşti îngrijitori sunt disperaţi să încerce altceva indiferent de risurile existente. Doctorii nu sunt încă de acord cu folosirea bexarotene, întrucât nu s-a testat şi pe oameni aşa că nimeni nu ştie care ar putea fi efectele secundare.

Însă cercetările vor continua pe animale şi, în curând, pe oameni. Chiar dacă bexarotene se va dovedi în final că nu este soluţia perfectă pentru Alzheimer, va oferi noi oportunităţi de cercetare care să-i ajute să găsescă o soluţie în viitorul apropiat.