Nu înseamnă însă că a nu fi implicat într-o relație de cuplu este dovada vreunui defect sau a vreunei lipse de valoare. Mai știu și că suntem proiectați să ne căutăm un partener de cuplu, dar că, pe de altă parte, o relație de cuplu nu este singurul lucru care ajută la capitalizarea de fericire sau împlinire. Viața nu e perfectă în fiecare moment al existenței noastre. Poate că e mai bine așa, pentru că acest lucru ne dă posibilitatea să ne bucurăm de momentele (chiar dacă rare) în care pare perfectă. Dacă ținem cont de cele de mai sus, pentru evitarea sentimentul de disperare sunt de considerat două perspective. Prima este răspunsul la întrebarea „ce altceva am în viața mea?”. Cea de-a doua este o listă de acțiuni care să genereze oportunitățile care să-mi permită să cunosc oameni noi.
Și așa ajungem la comportamentele care denotă disperarea. În mod ironic, odată ce ne punem problema manifestării disperării relaționale, reacția strandard este aceea de a bloca orice comportament care ar putea spune despre mine că îmi caut un partener. Așa, sfârșesc prin a mă purta de parcă ultimul lucru care mă preocupă este găsirea sufletului pereche. Adică, în loc să proiectez disponibilitatea care ar da șanse de reușită procesului, proiectez lipsă de interes. Știu că există opțiunea de a aștepta după partenerul (din filmele romantice) care va insista și va perserva dincolo de imaginea și comportamentul meu glacial și care va ști să topească gheața comportamentală și să îmi încălzească și lumineze viața și sufletul. Întrebarea care se pune, totuși, e “Cât de tare te grăbești?”- și câte șanse ai ca, într-o lume pe repede înainte, să găseșeti tocmai omul care nu se grăbește nicăieri, și care are de investit timp și efort într-o relație potențială? Sigur că doar tu hotărăști ce vrei, dar dacă totuși nu vrei să mai aștepți pe termen nedefinit, poate că e util să ai curajul să îți arăți disponibilitatea și să declari comportamental că ești în căutarea unei relații. Există o vorbă din popor care spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu-și pune și-n traistă”. Eu cred că se aplică și pentru relații. Pentru că da, este nevoie și de hazard pentru a găsi omul potrivit, dar ai mai multe șanse să îl găsești dacă ieși din casă și nu faci pe indiferentul sau indiferenta.
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
