Parintii imi controleaza viata excesiv si ma santajeaza cu bolile lor. Eu vreau sa ma mut cu iubitul meu si sa-mi vad de viata mea! Ce sa fac? Afla ce-i raspunde psihologul
Raspuns Psiholog Roxana Stoica
Separarea de parinti si castigarea autonomiei se realizeaza de obicei treptat, in fiecare etapa de varsta. Daca din diferite motive, pana acum desprinderea nu s-a produs, este indicat sa se intample cat mai curand. De cele mai multe ori, intr-o astfel de situatie ambele parti au beneficii din relatia de dependenta, insa efectele acesteia sunt extrem de disfuctionale pentru tanarul adult. Cu siguranta nu este simplu sa tai „cordonul ombilical” mentinut un timp indelungat, insa merita tot efortul. Cu cat vei face lucrurile pe care ti le doresti si iti vei asuma propriile decizii si consecintele lor, cu atat iti vei intari statutul de adult si te vei simti in controlul propriei vieti. U
nii parinti nu stiu sau nu vor sa inteleaga acest lucru, deoarece au propriile temeri si nevoi nesatisfacute, pe care le proiecteaza in relatia cu copiii. Insa doar ei sunt responsabili de acestea si de rezolvarea lor. Cu cat vei reusi sa iti afirmi fata de parinti deciziile, dorintele, sentimentele, si pereferintele, cu atat vei dobandi mai multa incredere si siguranta de sine. Este la fel ca si in cazul fricii de inaltime: teama scade sau este invinsa, nu evitand inaltimile, ci urcand treptat la diferite niveluri. Pentru depasirea acestei situatii, ajuta sa ai aproape persoane care sa te sustina (prieteni, iubitul, mentori, etc.), inclusiv suport psihologic specializat, daca este cazul.
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2
