Uimitoarea Romanie – lectie de viata

Mutandu-ne anul acesta in noua locuinta odata cu venirea pe lume a fetitei noastre, am inceput sa frecventez mai des piata de langa casa noastra. Pana am invatat fiecare magazin ce ofera, ce produse pot gasi, unde e carnea proaspata, unde e branza buna, la ce tarani in piata sa merg, a durat ceva. E o piata micuta cu preturi nu tocmai mici, ca de centru de Bucuresti, insa mereu gasesti ce ai nevoie si iti faci treaba in felul acesta.

Azi am primit o lectie de viata de la unul din comerciantii din piata. Una din acele lectii pe care le vezi ca fiind revelatii, momente unicate in viata care fac un click in minte, care iti deschid sufletul si care in mod cert, nu intamplator au venit catre mine. Sunt atat de fericita ca am avut parte de asa ceva, pentru ca este FRUMOS, deosebit de frumos sa ai parte de un moment de „aha!” in viata.

Domnul despre care vorbesc este un om cu o aparenta simpla, trecut de 50 de ani, cu haine de taran, ilic de lana, sapca pe o parte a capului, sort de comerciant si maini muncite, aspre si crapate. Are o marfa de foarte buna calitate. Vinde mere de Voinesti, pere de vreo trei tipuri, gutui, nuci si alte cateva fructe. Preturile fructelor sunt scrise pe cartonase de hartie albe, cu marker negru, literele fiind foarte frumos scrise pe carton, aproape pictate acolo. Intr-o discutie cu un cumparator care incerca sa ii spuna cat de cautate sunt in piata rosiile cu „pinten”, cand tocmai acelea contin cele mai multe pesticide, taranul cu mainile muncite, privire preocupata si agera ii refuza conversatia si ii spune interlocutorului ca pe el nu-l interseaza ce fac altii, nu-l intereseaza decat lucrurile cu adevarat importante. In timp ce imi alegeam merele si perele devenisem din ce in ce mai intrigata de dialogul lor.

In final, omul ii spune interlocutorului ca pe el il intereseaza mai degraba cum merge euro, dolarul, cine mai creste, cine mai scade, pe el il intereseaza lucruri mai importante precum faptul ca ieri, s-a listat la bursa General Motors! Am facut ochii mari. Ce legatura era oare intre General Motors si merele de Voinesti? Dar ce treaba avea taranul meu cu listarea la bursa?…eram din ce in ce mai siderata…apoi, intr-o fractiune de secunda, mi-am amintit ca in iarna trecuta, l-am vazut pe acelasi taran, in aceeasi pozitie din piata, infofolit pe gerurile acelea mari, cand abia daca mai trecea vreun om in piata, bolborosind ceva dupa tejghea. Atunci, sotul meu m-a intrebat daca banuiesc ce face omul acolo. Urmarindu-l de departe, nu am putut sa imi dau seama. M-am apropiat si am crezut ca citeste o carte cu voce tare. Insa in secunda urmatoare am auzit cum repeta un text in engleza! Il tot citea, traducea cu voce tare si apoi o lua de la capat.

Acelasi om. Doua momente diferite. Cine este oare el? Cine este dincolo de invelisul acesta vremelnic si conditia de taran pe care o traieste in aceasta viata? Cum pot asemenea oameni sa ne dea lectii atat de frumoase? Sa ne faca sa traim revelatii? Ma gandesc ca daca ar fi mai multi ca el in Romania aceasta, multe s-ar schimba. Omul care vrea sa isi depaseasca conditia, care invata pentru el desi multi altii n-ar mai face-o, este ca o picatura de apa intr-un desert parjolit de soare. Pentru mine, el reprezinta o parte din Romania pura, Romania pe care o iubesc, Romania pe care vreau sa o arat copiilor mei. Oare cati dintre noi nu ne-am complacut intr-o autosuficienta in anumite domenii, spunand ca e prea tarziu sa ne mai apucam sa mai invatam ceva, sa mai practicam o activitate?…

Da, am verificat pe internet informatia si este adevarat: ieri, s-a relistat la Bursa din New York General Motors, dupa ce anul trecut fusese scoasa de pe bursa datorita intrarii sale in faliment.

Jos palaria pentru tine, om frumos! De azi, merele si perele cumparate de la tine vor avea gust de file de carte, de povesti, de invataminte….dulci.

 (Bucuresti, Romania – 19 noiembrie 2010)