Kohleria – clopotei rosii pufosi

foto: GradinaMea.ro/V.S.

Denumire stiintifica: Kohleria (sinonim cuIsoloma)

Denumiri comune: Clopotei australieni

Familie:Gesneriaceae

Origine: AmericaCentrala si de Sud

Aspect si prezentare: Planta cu radacina sub forma de rizomi, tulpini pendente, frunze paroase si flori tubulare, Kohleria reprezinta una din plantele cel mai des-intalnite in locuintele noastre. Chiar daca numele nu-i este intotdeauna cunoscut, aceasta planta este admirata si iubita pentru florile ei asemanatoare celor de Gloxinia, cu care este si confundata uneori si care arata ca niste trompete colorate, usor pendente, presarate cu puncte mici. Diversitatea de culori in care se prezinta acestea – de la rosu intens cu stropi grena, la portocaliu sau galben cu stropi rosii sau chiar roz-verzui cu puncte mov-liliachii � o face extrem de atractiva si cautata de catre colectionari.

Conditii de ingrijire/cultivare:se dezvolta spectaculos in ghivece suspendate, pozitionate pe terase sau balcoane insorite sau cel putin cu lumina intensa. Au nevoie de spatii aerisite, dezvoltandu-se deopotriva pe verticala dar si pe orizontala, in cateva luni, o planta matura, ajungand sa imbrace cu frunze si flori marginile ghiveciului.

Luminareprezinta un factor cheie in cultivarea acestei minunate plante de interior. Pentru a va bucura de delicatele ei flori rosii, trebuie sa asezati ghiveciul intr-un loc bine luminat, cu cateva ore de soare pe zi. O iluminare insuficienta face ca planta sa creasca anemic, dezvoltandu-si tulpina subtire si inalta, (etiolata), cu frunze rare, de un verde pal si fara flori.

Iubeste caldura, dar nu exagerata. Rezista mai bine la racoare decat la arsita, in ultima situatie, florile se trec mai repede, iar frunzele se rasucesc la inceput, apoi se usuca si cad. Creste si infloreste foarte bine intre 16 si 24 de grade Celsius. Mentinerea pe o perioada de cca doua saptamani a unor temperaturi de 12-15 grade, induce planta in repaus. Acest lucru se intampla de obicei iarna, cand planta se odihneste, rizomii pregatindu-se pentru  urmatorul ciclu vegetativ.

Creste bine si infloreste in aproape toate tipurile de substrat, dar cele fertile, usoare si afanate sunt de departe cele mai potrivite, iar cele ce au si un pH usor acid (intre 4,5 si 6,5) sunt ideale.

Este sensibila la excesul de apa, astfel incat o udare nepotrivita, va �topi� efectiv planta, incapand cu rizomii. Desi s-a adaptat de-a lungul timpului la orice tip de ingrijire, inflorind si in conditii ceva mai vitrege, cu udare rara, in perioada caniculara prefera o udare mai abundenta, caci datorita multitudinii de flori si frunze pe care le dezvolta, devine foarte setoasa.

Iarna e de preferat sa tineti lastarii la intuneric si racoare, fara sa-i udati. Totusi daca, aveti caldura si lumina suficienta, mentinand un ritm mediu de udare, puteti sa va bucurati de flori si in acest anotimp.

Kohleria, este o planta ce adora umiditatea atmosferica. Un aer prea uscat, desi tolerat relativ bine, va face ca marginea frunzelor sa se rasuceasca si florile sa se ofileasca mult mai repede.

Incepand din aprilie si pana la sfarsitul lunii septembrie, ii puteti administra, la fiecare 15 zile, ingrasaminte pentru plante cu flori. Efectul il veti vedea cu siguranta cand planta va incepe sa infloreasca.   

Inflorirease desfasoara din primavara pana toamna tarziu, incepand chiar cu luna mai. Daca a pornit in vegetatie din februarie, va va surprinde cu primele flori inca din luna aprilie.

Daca beneficiaza de conditii propice, poate inflori si pe timp de iarna.

Inmultirea se poate face prin butasi de varfuri, prin rizomi sau portiuni de rizomi, suficient de mari, sau care sa contina 2-3 muguri. Toate metodele sunt usoare, conditiile necesare pentru reusita inradacinarii fiind umiditatea ridicata si caldura. Atat butasii de varfuri cat si rizomii se vor planta in substrat poros si usor, pe baza de turba si nisip.

Trucuri si sfaturi speciale: Desi necesita umiditate ridicata in aer, in sol nu tolereaza excesul de apa, rizomii putrezind repede, mai ales iarna, in conditii de frig si lumina scazuta.

Ficus benjamin

Aspect si prezentare: Arbust sau chiar arbore mic si stufos, cu crestere rapida, extrem de decorativ si elegant datorita frunzisului sau. Formeaza ramuri dese, elasice, cu crestere arcuita sau chiar pendenta. Frunzele sunt mici (6-8 cm), usor ondulate si ascutite la varf, cu aspect pielos si pot avea diferite nuante de verde, pornind de la verde-galbui (foarte deschis) pana la verde intens si chiar verde inchis, sau pot fi panasate cu alb, crem sau auriu.

 Conditiide ingrijire/cultivare:Poate fi o planta vedeta care sa capteze atentia intr-o camera, atata vreme cat se afla intr-o pozitie bine iluminata si aerisita.

Iubeste lumina, dezvoltand frunzis dens si de culoare intensa numai atunci cand �vede� soarele cateva ore pe zi. Tolereaza si o locatie usor umbrita, dar ramanerea in semi-umbra, pe timp indelungat, duce la ingalbenirea si caderea frunzelor.

 Nu suportacaldura exagerata, multumidu-se cu temperaturi de 14-15 grade Celsius. Totusi, o crestere rapida si armonioasa se remarca atunci cand temperatura se situeaza intre 16-22 de grade. Iarna, la cca 13 grade, planta intra in repaus, pierzandu-si treptat frunzele. Nu va ingrijorati, in primavara va forma altele noi si frumoase.

Are nevoie de un substrat bogat, dar cu un drenaj bun. Un amestec de pamant de gradina cu turba si nisip sau o combinatie de mranita, compost de frunze si nisip sunt doua variante foarte bune, pH-ul solului putandu-se situa oriunde intre 5 si 8.

Nu trebuie sa exagerati cu apa, dar trebuie sa tineti cont ca pe perioada calda este foarte setos, avand nevoie de udare regulata, la fiecare 2 zile.

Necesita umiditate atmosferica ridicata, un aer foarte uscat, producandu-i un real disconfort, ce se manifesta prin uscarea si caderea frunzelor. Cand temperatura depaseste 22 de grade Celsius, e recomandat sa-I pulverizati cu apa calduta (la temperatura camerei). Il veti ajuta sa reziste la arsita si, in plus, veti reduce riscul unui atac al paianjenilor.

Fertilizareail ajuta sa dezvolte frunzis frumos, administrarea unei doze slabe de ingrasaminte lichide pentru plante verzi, la fiecare 2 saptamani, din aprilie pana in octombrie, fiind foarte benefica.Nu infloreste in conditii de interior, fiind prin excelenta un arbust decorativ prin frunze.

Inmultirea Ficusului benjaminse realizeaza exclusiv prin butasi de ramuri sau varfuri de tulpini semilemnificate, pe substrat de turba, in minisere incalzite sau direct in pahare cu apa. Perioada propice de inmultire se intinde din aprilie pana in septembrie, lastarii inradacinand in cca 3-4 saptamani.Trucuri si sfaturi speciale: Pulverizati cat mai des frunzisul, tineti ghiveciul la lumina si nu-l mutati prea des din loc. Mutarea plantei duce inevitabil la pierderea temporara a frunzelor, fenomenul incetand doar in momentul in care planta se acomodeaza cu noua locatie. Feriti-l de curenti reci de aer, caci si acestia provoaca pierderea frunzelor. Primavara tundeti ramurile golase, ajutand astfel ficusul sa lastareasca bogat.

 Violete inflorite

Violeta de camera (Saintpaulia jonantha) este poate cea mai des intalnita planta de apartament.  Ne aducem aminte de ghivecele mari si grele de ceramica rosie, de pe pervazul ferestrelor, din casa bunicilor,  ce se umpleau de flori mici roz, mov sau albastre, indiferent de anotimp si de vremea de afara. Desi ghivecele grele de ceramica bruta au devenit mai mult o amintire, azi avand o multitudine de recipiente de plastic frumos colorate sau din ceramica fina cu variate modele. Ceramica bruta evoca amintiri si poate fi in continuare o varianta ce se poate armoniza intr-un interior. Numai acest lucru nu este insa de folos pentru a avea frumoase violete de camera. Se intampla de multe ori ca violetele achizitionate de la diverse florarii, care ne cuceresc prin multimea de flori, mari si divers colorate, inghesuite parca desupra rozetei de frunze, sa ne bucure ochii si inima doar pentru cateva saptamani. Dupa epuizarea florilor, oricat de multa rabdare am avea si am astepta, uneori se pare ca e in zadar. Planta parca se incapataneaza sa nu mai infloreasca. Face frunze multe, nimic de zis, dar flori nici gand. Ne punem intrebarea – Cum trebuie sa o ingrijim? sau – Unde anume gresim? Pentru a ne bucura din nou cu micutele, delicatele dar minunatele ei flori, violeta de camera are nevoie de o ingrijire aparte. Iata deci un mic ghid pentru inflorirea ei.-Verificati daca substratul in care se gaseste, indeplineste pe deplin cerintele acestei plante. Un substrat pe baza de turba compacta – tip sfagnum, nu-i satisface nici pe departe necesarul de nutrienti. In plus, la o udare masiva, se poate imbiba extrem de mult, iar la o perioada prelungita de seceta se va contracta in jurul radacinilor. In ambele cazuri, afecteaza in mod negativ planta. Un substrat pe baza de turba oligotrofa si eutrotofa, in amestec mranita, perlit si nisip va fi alegerea ideala. -In legatura cu acest prim aspect trebuie avut in vedere pH-ul pamantului folosit si al apei de udare. Fiind plante acidofile, adica plante ce iubesc solurile usor acide, un pH peste 7 le afecteaza si le inhiba nu doar cresterea, dar si inflorirea. Tineti cont de acest lucru si folositi amestecuri de turba si pamant pentru flori care sa aiba un pH cuprins intre 4,5 si 6,5.-Asezati ghiveciul intr-o locatie insorita, dar ferita vara de razele directe ale soarelui. Lumina intensa, cu 2-3 ore de soare dimineata, contribuie foarte mult la formarea bobocilor.-Daca tineti ghivecele cu violete pe pervaz, aveti grija sa nu fie curenti reci de aer. Aceste delicate flori sunt sensibile si la acest aspect.-La temperaturi sub 15 grade Celsius sau la peste 26, violetele intra in repaus, stagneaza din crestere si nu mai pot forma boboci. Tinand cont de acest lucru si de cantitatea de lumina necesara, daca vreti sa le vedeti inflorite si iarna, pozitionati-le intr-o locatie luminoasa si incalzita. Efectul nu se va lasa mult timp asteptat. -Nu le udati prea mult, dar  nici nu le lasati sa sufere de sete. O udare regulata, doar cand pamantul s-a uscat la suprafata si o umiditate atmosferica ridicata in apropierea plantei, vor contribui si ele la aparitia florilor .-In final, dar nu in ultimul rand, daca planta a format o rozeta foarte mare de frunze, va fi ocupata sa isi dirijeze toate resursele catre acestea. Asa ca, cel mai indicat ar fi sa taiati cateva din frunzele de la extremitatea rozetei, si anume pe cele mai mari si mai batrane. Veti ajuta astfel planta sa isi redirectioneze seva si sa o poata imparti catre frunzele ramase, dar si catre formarea de boboci.-Daca veti respecta aceste cateva cerinte speciale de ingrijire, violetele dumneavoastra va vor rasplati in mod constant, cu florile lor frumoase si delicate.

 Bryophyllum daigremontianum

Denumire stiintifica: Bryophyllum daigremontianum (Kalanchoe daigremontiana). Denumirea provine din cuvintele de origine greaca bryon si phyllon, insemnand germen/vlastar si respective frunza. Familie: CrassulaceaOrigine: Africa de Sud si MadagascarAspect si prezentare: Incadrata de specialistii horticoli in genul Kalanchoe, Bryophyllum este o planta suculenta ce se preteaza foarte bine in apartamentCeea ce o face foarte atractiva pentru colectiile iubitorilor de suculente si nu numai, este modalitatea de inmultire a ei, fiind de fapt si una din putinele plante vivipare. Frunzele plantelor mature dezvolta pe extremitati plantule care se desprind foarte usor si cad in ghiveci, unde inradacineaza uluitor de repede. Pozitionarea acestor mici plantule pe frunza plantei mama, face de altfel si deliciul cresterii ei, oferindu-i de altfel si multitudinea de denumiri populare sub care mai este cunoscuta: Closca cu pui, Planta Candelabru, Mama celor o mie de pui etc.

 Planta este foarte decorativa, atat prin frunze cat si prin florile tubulare, in nuante combinate de violet, lila si oranj, ce apar in varful unor tije suculente, sub forma de corole. Frunzele caracteristice crasulaceelor – mari, verzi si carnoase, usor rotunjite, imbraca tulpina dreapta si fara ramificatii, sub forma de perechi alternative.

Inflorirea are loc de obicei in anotimpul calduros, cand planta ajunge la maturitate, lucru care se intampla dupa cca 2 ani de la plantare.

 Conditii de cultivare/ingrijire.  Nepretentioasa de fel, Bryophyllum daigremontianum rezista bine in apartamentele noastre.

Ca majoritatea suculentelor, nu necesita umiditate ridicata, atmosfera uscata din casa fiindu-i de cele mai multe ori favorabila.

Are nevoie deudare  medie in anotimpul calduros, o data la 3-4 zile, fara a lasa pamantul sa se usuce foarte tare. Iarna, cantitatea de apa trebuie redusa extrem de mult, intrucat umezeala, mai ales in sezonul rece, nu-i face deloc bine, putand afecta rapid frunzele si radacinile.

Ii prieste lumina puternica in orice anotimp, dar razele fierbinti ale soarelui de vara ii poate inrosi si chiar arde frunzele.

 Temperaturala care Bryophyllum se dezvolta foarte bine se situeaza in jurul a 24-26 grade Celsius. Vara suporta si caldura excesiva, dar trebuie udata mai des. Iarna poate fi tinuta la racoare, la o temperatura de cca 16-18 grade, cu conditia ca udarea sa se rareasca foarte mult – pana la pastrarea unui interval de cca 10-14 zile intre 2 udari consecutive.

 Ingrasamantul  ideal este cel pentru cactusi si suculente, aplicat la fiecare a patra udare, din martie pana la sfarsitul lunii spetembrie.

Planta nu prezinta necesitati deosebite in privinta substratului de cultura. Un amestec format din putin nisip cu pamant de flori sau cu un pamant de gradina usor, poate satisface rezonabil pretentiile acesteia.

 Inmultirea, se realizeaza cel mai usor prin intermediul micutelor plantule, care cad pe suprafata pamantului din ghiveci, de unde pot fi transplantate mai taziu in ghivece proprii, de dimensiuni reduse.

Trucuri si sfaturi speciale: Evitati excesul de apa la udare, cu deosebire in perioada rece.

Aveti grija ca apa sa nu ajunga pe frunze, aceasta putand provoca plantei arsuri vara sau putrezirea ei in timpul iernii.   

Alte specii: B.adelae, B.beauverdii, B.delagoense, B.fedschenkoi, B.gastonis-bonnieri, B.rosei, B.serratifolium.

Des intalnita este si Bryophyllum tubiflorum (sinonim cu Kalanchoe tubiflora), cu frunze cilindrice, in varful carora apar micile plant

Cercelus – Fuchsia

Nume popular: cercelus
Familie: Onagraceae
Origine: Mexic si America de Sud
Inaltime: 30 cm – 3 m
Diametru: 0,5 – 1 m
Expunere: penumbra, plina lumina (unele specii numai, daca sunt bine udate)
Tip de pamant: umed, fertil, bine drenatIngrijire:
Ca planta de interior, fuchsia trebuie plasata langa o fereastra orientata spre est, vest sau sud, dar nu in lumina directa a soarelui. Vara, cand o puteti scoate afara, nu uitati ca nu ii place caldura si umiditatea. In general, planta prefera o temperatura de 15-21 C in timpul zilei si cu 10C mai putin pe timpul noptii. Temperaturile scazute din timpul noptii sunt foarte importante primavara devreme, cand planta incepe sa inmugureasca. Fuchsia nu mai infloreste cand temperatura  medie din timpul zilei creste peste 24C.In perioada de dezvoltare, planta se uda cand se simte ca s-a uscat pamantul. Toamna, udati mai rar si cu cantitati din ce in ce mai mici de apa, ca sa pregatiti planta pentru repausul de iarna. Este bine sa tratati planta si cu o solutie hranitoare, la fiecare 2 saptamani, in perioada de crestere, dar opriti tratamentul cam cu 2 saptamani inainte de a o aduce in casa, inainte de primul inghet. Toamna, plantele foarte mari pot fi taiate. Peste iarna trebuie sa le asigurati cercelusilor o temperatura de 4-10C si sa ii udati atat cat sa nu se usuce complet pamantul din ghivece. Primavara, planta se muta intr-un loc mai cald, mai luminos si incepeti sa o udati regulat. Cand apar noile frunze, schimbati pamantul din ghiveci si chiar si ghiveciul, cu unul putin mai mare. Primavara si vara, puteti sa rupeti varful fiecarei ramuri noi care are deja 2 seturi de frunze, daca doriti ca planta sa aiba un foliaj mai bogat. Inmultire:
1. Butasi prelevati in perioada de primavara sau in august-septembrie. Luati butasi lungi de 10-12 cm sau cu 2-3 perechi de frunze, de la lastarii tineri. Frunzele din partea inferioara se rup si butasii se planteaza separat in compost umed, de preferinta un amestec de nisip si turba in parti egale. Vasele se acopera cu o folie de plastic transparenta si se tin intr-o camera calduroasa, luminoasa, dar nu in soare direct. Radacinile vor aparea in 3-4 saptamani, dupa care plantele se pot muta in ghivece cu pamant special de plante.
Butasii prinsi toamna trebuie lasati descoperiti.
2. Seminte. Aceasta operatiune trebuie efectuata in martie-aprilie; acoperiti semintele cu un strat subtire de compost umed, intr-un ghiveci asezat la umbra, la o temperatura de 16C; semintele inmuguresc in 21-28 de zile. Cand plantele sunt destul de mari ca sa poata fi mutate din loc, plantati-le in ghivece separate.Pericole:
Fuchsia poate fi atacata de rugina (numai unele specii), afide (cauzeaza ondularea frunzelor), gandacei, muste albe, etc. Daca florile nu sunt bine dezvoltate, se ofilesc repede si/sau cad, cauzele pot fi atmosfera calda si uscata, udarea excesiva sau scazuta ori bataia directa a razelor soarelui. Pentru prevenirea ruginii sau a uscarii frunzelor se recomanda plasarea cercelusului in medii cu o buna circulatie a aerului.Info:
– Fuchsia si-a primit numele dupa Leonard Fuchs, doctor si botanist german care a trait in secolul al XVI-lea.
– Fuchsia magellanica, originara din Peru si Chile este una din putinele fucsii care suporta gerul.
– De obicei, speciile cu flori portocalii sau rosii sunt mai rezistente la caldura decat cele cu flori albe sau albastre.

Ficus

Denumire populara: arborele de cauciuc
Familia: Moraceae
Origine: Asia tropicalaDescriere:
Genul ficus cuprinde plante extrem de diferite, de la arbori care depasesc 30 m inaltime in tarile lor de origine, pana la specii pitice, taratoare. De asemenea, intrebuintarea lor este diferita.Cultivare si ingrijire
Cu exceptia formelor panasate de ficus elastica si ficus pandurata, care sunt mai delicate, ficusii sunt plante rustice, usor de cultivat.Vara, plantele se mentin in locuri umbrite, se uda moderat, adaugand ingrasaminte minerale solubile, foarte diluate si se pulverizeaza apa pe frunze. Iarna, temperatura cea mai favorabila este intre 12-14 grade Celsius si 18-22 grade Celsius pentru formele cu frunze panasate. Se recomanda lumina maxima si reducerea udatului in perioada zilelor scurte, dar se mentine permanent umiditatea atmosferica.Caderea frunzelor, care se manifesta adesea, se datoreaza excesului de umiditate in sezonul rece, dar si uscaciunii excesive. In cursul vegetatiei, trebuie evitate toate aceste neajunsuri. Caderea frunzelor este ireversibila la Ficus elastica si Ficus pandurata, dar este mai putin grava la Ficus benjamina si Ficus diversiflora. Ficusii taratori – prefera expunerea in locuri semiunbrite in vara si o temperatura de 12-14 grade Celsius in timpul iernii.Transplantarea plantelor se face la sfarsitul lunii aprilie, in ghivece mai mari, intr-un amestec din doua parti pamant bogat in humus, 1/2 turba si 1/2 nisip.Reinnoirea (regenerarea) plantelor degarnisite la baza se poate face prin taierea tulpinii in aprilie-mai, deasupra celei de-a patra sau a cincea cicatrice lasata dupa caderea frunzelor, pornind de la sol. Noii lastari emisi sunt vigurosi si se dezvolta bine. Stimularea cresterii se realizeaza ptin aportul ingrasamintelor minerale.Inmultire
Inmultirea se face prin marcotaj aerian si butasire. Se fac butasi de varf cu 2-4 frunze sau din fragmente de tulpina cu 1-2 frunze, care se tin in apa calda 10-15 minute, pentru oprirea latex-ului. Pentru reducerea suprafetei de evaporare, frunzele se ruleaza si se prind cu ata sau un inel de cauciuc. Butasii inradacineaza in circa 4-6 saptamani, fie in amestec de turba si nisip, fie in sticle cu apa.

Boli si daunatori
Bolile frecvent intalnite sunt:
– Patarea neagra – care se manifesta sub forma de pete neregulate, necrotice, pe marginea frunzelor.
– Patarea bruna – care apare pe ambele fete ale frunzelor, sub forma de pete circulare sau neregulate, bine delimitate.
– Innegrirea, uscarea si caderea frunzelor – boala fiziologica datorata excesului de umiditate din amestecul de pamant, curentilor de aer, temperaturii scazute asociata cu lumina redusa, pe timpul iernii.Daunatorii care ataca des plantele de ficus sunt:
– paduchele lanos – adultii sug seva frunzelor si provoaca o ofilire rapida;
– paduchele testos – care se fixeaza de-a lungul nervurilor frunzelor si pe tulpina;
– paianjenul rosu – inteapa frunzelesi acestea capata o nuanta cenusie si apoi cad.Combaterea se face prin tamponarea cu solutii de sapun, ruperea si distrugerea frunzelor atacate, stropiri cu insecticide.Specii si varietati
Ficus elastica este cea mai cunoscuta specie, foarte utilizata ca planta de interior. Poate avea o singura tulpina, dreapta, cu frunze mari, foarte rotunjite, de 30 cm lungime, pieloase (coriacee), verzi-lucioase la suprafata si roscate pe partea inferioara. Lastarii terminali sunt infasurati intr-o bractee cu tenta roz, care la inceput imbraca frunza noua si care cade la scurt timp dupa ce aceasta s-a desfacut complet. Ficus elastica este o planta viguroasa capabila sa atinga dimensiuni mari.

Exista mai multe varietati:
– F. elastica decora – frunze mari, late;
– F. elastica rubra – frunze mari, rosiatice;
– F. elastica schrijverieana – frunze marmorate;
– F. elastica tricolor – frunze delicate, panasate cu alb sau galben.Ficus benjamina (ficusul plangator) este foarte diferit de alti ficusi, pentru ca tulpina sa poarta numeroase ramificatii secundare, laterale, cu frunze mici, ovale, cu varfuri ascutite, de aproximativ 10 cm lungime si 4-5 cm latime. Aceste frunze, usor ondulate si atarnatoare, au culori verde-luminos pana la verde-galbui. Iarna, frunzele cad adeseori, pentru ca in primavara sa creasca din nou. Acest ficus creste foarte rapid si poate atinge dimensiuni mari.Ficus diversiflora are o forma de arbust, dar se dezvolta mai lent. Frunzele sunt mici, ovoide, verde-fonce; acest tip de ficus iese in evidenta prin numeroasele fructe rotunde, de culoare galbena, apoi rosie, prinse de petioli lungi si care persista mult in timp.Ficus pandurata (Ficus lyata) are frunze in forma de vioara, cu un desen original; baza lor este ingusta si se largeste catre extremitati, atingand 30-35 cm lungime.Ficus pumila (Ficus stipulata var. reprens) este total diferit fata de celelalte specii. Are frunze foarte mici, in forma de inima, care nu depasesc 2-3 cm lungime/1 cm latime; sunt extrem de numeroase, ascunzand practic ramurile. Ficus pumila prezinta un port grimpant analog cu cel de iedera si se agata de suporti prin radacinile adventive.Ficus radicans, alta specie cataratoare, are cu frunze mai mari, in forma de lance, de 7-8 cm lungime. Prezinta o varietate panasata cu alb-crem.Ficus pumila si Ficus radicans pot fi utilizate pentru impodobirea suportilor verticali.

Kalanchoe blossfeldiana

Familie: Crassulaceae
Origine: Madagascar
Tip: planta perena
Inaltime: pana la 30 cm
Diametru: pana la 30 cm
Expunere: plin soare sau semi-umbra
Pamant: usor drenabil
Perioada de inflorire: tot anul Descriere:
Kalanchoe blossfeldiana este o planta de apartament foarte des intalnita in Europa. Este o planta mica, suculenta, cu frunze de un verde inchis si flori rosii, galbene, portocalii, roz si albe. Inflorescentele sunt mici, tubulare si seamana cu niste stelute. Cultivare si ingrijire:
Kalanchoe este o planta usor de cultvat; ea are nevoie de temperaturi crescute si ingrijiri minime. Poate fi crescuta ca planta de apartament, dar si ca planta de gradina, atata timp cat nu este plantata in gradina, ci in ghiveci. Temperatura ideala in care se dezvolta si infloreste variaza intre 12-30C. Kalanchoe este foarte sensibila la frig – daca e expusa numai cateva ore la temperaturi aproape de 0C planta va muri. Planta adora sa stea singura, intr-un ghiveci mic. Cu toate acestea, cu cat este mai mare ghiveciul, cu atat vor fi si frunzele mai mari. Evitati sa plantati in acelasi ghiveci cu kalanchoe alte plante decorative; transplantati floarea in fiecare primavara, adaugand pamant proaspat. Kalanchoe creste relativ greu, atingand in medie 15-45 de cm; la plantele batrane, tulpina devine lemnoasa. Radacinile sunt foarte sensibile si este recomandat sa plantati kalanchoe in ghivece de ceramica care permit aerarea mai buna a radacinilor. Plasati pe fundul ghivecelor un strat de pietricele pentru a asigura un bun drenaj si folositi numai compost usor, cu multa turba, si nisip. Inlaturati intotdeauna excesul de apa care se aduna in tava si nu lasati ghiveciul sa stea in apa.Planta are nevoie de multa lumina pentru a se dezvolta; daca nu primeste suficienta lumina frunzele se inrosesc pe margine. Vara nu o plasati in plin soare pentru ca frunzele sale, care contin multa apa, se vor arde. Primavara devreme si toamna, razele directe ale soarelui sunt destul de slabe cat sa nu raneasca planta.Udati bine planta atunci cand pamantul este uscat la atingere, dar nu exagerati, pentru ca ii pot putrezi radacinile. Apa de udat trebuie sa fie la temperatura camerei. Kalanchoe rezista si intr-un mediu uscat, dar nu pentru mult timp, pentru ca ii va afecta serios dezvoltarea; planta va avea nevoie de o perioada de adaptare cand va reveni la un mediu normal, si in aceasta perioada e bine sa evitati sa o udati pe frunze. Cand florile incep sa se usuce, taiati-le si lasati planta sa se odihneasca; de asemenea, dupa ce rupeti florile este bine sa reduceti udarea, pentru ca pe perioada de repaus floarea are nevoie numai de putina apa. In curand vor aparea noi boboci si planta va inflori din nou. Aceasta alternanta de perioade de inflorire si de odihna va continua tot anul, indiferent de anotimp. Nu uitati insa ca inflorirea este direct legata de cantitatea de lumina pe care o primeste. Cu alte cuvinte, daca ii asigurati plantei un maxim de 8-10 ore de lumina pe zi planta va imboboci continuu. Dupa aparitia bobocilor, planta poate primi mai putina lumina, pentru ca, pana la urma, prea multa lumina va duce la o dezvoltare generala buna, dar va reduce sansele de inflorire. Kalanchoe tinde sa infloreasca mai mult toamna pana primavara devreme, din cauza ca zilele sunt mai scurte in aceste anotimpuri. Tratati planta cu un fertilizator lichid la fiecare 2-3 saptamani.Inmultire:
Kalanchoe se inmulteste foarte usor prin butasi, care vor inflori foarte usor, mai usor chiar decat planta mama. De obicei noile plante prind radacini in 2 saptamani. Se procedeaza in modul urmator: se taie butasi de 5-8 cm lungime si se inlatura frunzele de jos; se umple un ghiveci adanc cu pamant (ideal, cu acelasi tip de pamant ca la planta-mama) si se pune butasul pana la nodul din care s-au rupt frunzele. Se uda mai rar decat plantele obisnuite si se plaseaza intr-un colt calduros si in 14-21 de zile se poate transplanta intr-un ghiveci obisnuit.Probleme:
Kalanchoe este in general rezistenta la boli sau insecte, dar poate fi atacata de afide, cosenile, purici de plante, nematode. Simptomele cel mai des intalnite, in afara de prezenta insectelor pe tulpina sau frunze, sunt frunze ofilite, care par rupte sau mancate. Impotriva daunatorilor este de preferat sa utilizati substante non-toxice, pentru ca planta este sensibila la diferite substante chimice.Sfat:
Atunci cand cumparati o kalanchoe, alegeti o planta cu aspect general bun, cu o forma frumoasa, cu frunze sanatoase si flori cu culori vii. E recomandat sa cumparati plante cu cel mult jumatate din boboci deschisi, decat plante cu toti bobocii infloriti. Nu uitati sa veroficati daca are daunatori.Specii: sunt peste 200 de specii de kalanchoe.

Schlumbergera

Denumire populara: Craciunita, cactusul craciunului
Familie: Cactaceae
Origine: sud-estul Braziliei
Inaltime: 30 cm
Diametru: 30 cm
Expunere: partial umbra si plin soare
Pamant: uscat, nisipos, usor drenabil
Udare: acest tip de cactus necesita umezeala pe toata perioada anului.Descriere:
In Brazilia, unde este habitatul sau natural, Schlumbergera sau Craciunita creste in padurile tropicale, in tufe mari. Este cultivata pentru frumusetea florilor sale tubulare de culori stralucitoare, care apar de obicei in preajma Craciunului.Ingrijire:
Ca si alte specii de cactusi de jungla, schlumbergera nu trebuie niciodata expusa in plin soare pe perioada de vara. Plasata la o fereastra partial umbrita, unde sa primeasca o cantitate medie de lumina, este locul ideal pe timp de primavara, vara si toamna. Iarna poate fi lasata la soare, pentru ca razele slabe nu ii vor face rau. Mugurii incep sa se formeze toamna devreme si inflorirea este grabita de zilele din ce in ce mai scurte. Odata ce planta a inceput sa inmugureasca nu o tineti intr-o camera in care se aprind surse de lumina artificiala dupa apus; fie mutati plantele intr-o camera intunecata pentru ca apoi sa le scoateti iar la lumina a 2-a zi, fie acoperiti planta cu o cutie de carton si o inlaturati a 2-a zi. Aceasta operatie trebuie inceputa toamna devreme si continuata pana se formeaza bobocii. Tratamentul acesta de scurtare a zilei de lumina trebuie inceput cu 6-8 saptamani inainte de Craciun, daca vreti ca schlumbergera sa infloreasca de sarbatori. Daca urmati aceasta rutina si totusi cactusul nu infloreste, inseamna ca planta fie sta in prea multa umbra, fie intr-un mediu cu temperatura ridicata. Ea are nevoie sa stea intr-un loc racoros in saptamanile de dinainte de inflorire.
Dupa ce s-au format florile, asezati permanent planta intr-un loc luminos (nu in plin soare). Nu rasuciti ghiveciul in perioada in care se formeaza bobocii, pentru ca se pot desprinde; ei sunt mici, iar lipsa de lumina ii va face sa se rasuceasca si sa cada. Alte cauze sunt: curentii de aer, schimbarile bruste de temperatura, radacinile uscate sau imbibate cu apa, aerul excesiv de uscat sau cultivarea plantei intr-un ghiveci mult prea mare.

Se uda din abundenta si se inlatura excesul de apa care se aduna in farfuria ghiveciului. Intre udari lasati pamantul din ghiveci sa se usuce putin. Daca aerul din camera este foarte uscat, asezati un vas cu apa in apropierea ghiveciului. Tratati planta cu un fertilizator cu concentratie mare de potasiu, lunar, pe toata perioada anului.Inmultire:
Craciunita este usor de inmultit, din tulpina, operatie care se face primavara sau vara astfel: se rupe o parte de tulpina cu 2-3 segmente, se lasa sa se usuce cateva ore, dupa care se planteaza intr-un ghiveci. Intr-un ghiveci mai mare se pot planta mai multe astfel de tulpini. Plantele puse la inmultit astfel trebuie tratate ca plante mature si in circa 4 saptamani vor incepe sa creasca.Specii:
S. buckleyi are tulpini arcuite, de un verde stralucitor, formate din segmente. Florile apar iarna si sunt de culoare roz inchis, rosu sau albe.

Coleus

 

Familia:  Lamiaceae
Nume stiintific: Coleus x hybridus
Tip: planta anuala
Inmultire: seminte, ramuri
Expunere: umbra totala sau partiala
Culoarea foliajului: rosu, verde, roz, alb, purpuriu si galben
Perioada de inflorire: vara tarziu; florile trebuie rupte
Inaltime: 45-91 cm
Diametru: 22-30 cm
Tip de sol: neutru sau alcalin, pamant umed
Utilizare: borduri, ghivece, planta de interior sau de sera; foliajul poate fi folosit la aranjamente florale.

Descriere:
Majoritatea speciilor de coleus ajung rapid la dimensiunea lor maxima. Sunt plante anuale fragile care nu rezista la frig.

Coleus prefera un sol umed, dar bine drenat. Prea putina apa dauneaza plantei, dar udarea excesiva va face ca frunzele sa devina maronii, cu marginile arse. Prin urmare, trebuie udata destul de des, atat cat pamantul sa nu se usuce, mai ales atunci cand o plantati; in primele 7-10 zile de la plantare radacina trebuie sa fie umeda, apoi planta poate fi udata numai cand pamantul de la suprafata ghiveciului s-a uscat putin (verificati la 3-5 zile).Desi supravietuieste si in plin soare, culoarea frunzelor este pusa mai bine in evidenta la umbra. Speciile care nu tolereaza soarele se decoloreaza cand sunt expuse la soare. La sfarsitul verii apar florile mici, nesemnificative. Atat florile cat si ramurile noi ale plantelor tinere trebuie rupte pentru a incuraja un foliaj mai bogat. Pentru ca planta sa creasca mai bine in mijlocul verii, amestecati apa de udat cu fertilizator in lunile iunie, iulie si august.Pericole: planta este foarte rezistenta la boli sau insecte daca sunt crescute afara, in containere sau straturi corespunzatoare. Daunatorii la care trebuie sa fiti atenti sunt gandacii, afidele si aleuroidele (musca sau fluturele alb). Coleus este atacat de boli precum putrezirea tulpinii sau a radacinii.

Coleus Pat Martin	Coleus Pineapple Tart	Coleus Saturn	Coleus Solar Flare

Specii care prefera soarele: Alabama Sunset, Pat Martin, Pineapple, Saturn, Solar Flare, Solar Eclipse, Solar Furnance, Solar Shadow, Solar Spectrum, Solar Storm, Plum Parfait, Burgundy Sun

Coleus Black Magic	Coleus Brilliancy	Coleus Dark Star	Coleus Japanese Giant

Specii care se dezvolta mai bine in umbra: Black Magic, Brilliancy, Dark Star, Duckfoot, Freckles, India Frills, Japanese Giant, Mardi Gras, Purple Emperor, Red Ruffles, Sunset, The Line, Thumbellina

Aloe 

Familia: Liliaceae

 Expunere: la soare (4 sau mai multe ore pe zi)

 Dimensiuni: variaza intre 30x30cm (ca plante de interior) si 9-18mx3m (in mediul natural) 

Descriere:

Aloe grupeaza aproximativ 200 de specii si provine din zonele mai uscate ale Africii, din Madagascar si Arabia; s-a raspandit in zonele calde, tropicale si nu poate supravietui la temperaturi de inghet. Sunt plante suculente care contin 95% apa. Au radacini puternice, fibroase, cu frunze dese, groase, carnoase, de obicei cu margine dintata, si care cresc direct din partea superioara a radacinii. Florile cresc anual primavara, pe tulpini drepte si variaza intre rosu, galben si purpuriu.

 

Pamantul in care se planteaza trebuie sa fie usor drenabil si de o fertilitate moderata. Plantele pot supravietui secetei, dar pentru binele lor, este mai bine sa le udati. Pe perioada iernii speciile de aloe cultivate intra intr-un stadiu de semi-stagnare si nu au nevoie de prea multa umezeala, asa ca este recomandat sa le udati foarte rar, cand pamantul din ghiveci s-a uscat. In timpul verii pamantul trebuie sa fie foarte bine udat, dar intre udari e bine sa il lasati sa se suce. Aveti grija ca apa sa nu se stranga la baza frunzelor.Primavara se recomanda sa mutati plantele de aloe intr-un ghiveci mai mare decat cel precedent, care sa fie mai degraba lat decat inalt; e bine sa folositi un amestec de compost special pentru cactusi. 

Inmultire:

1. Prin mladite, care cresc la baza plantelor mature. Cand au cel putin 5 cm inaltime se planteaza separat.

2. Prin seminte.

 Alte informatii: Desi majoritatea speciilor de aloe au valoare comerciala si medicinala, cea mai renumita este Aloe barbadensis, cunoscuta sub numele de Aloe vera. Proprietatile medicinale ale acesteia sunt cunoscute si inregistrate din timpuri stravechi, cand era folosita pentru tratarea unor boli cronice, a arsurilor, taieturilor, iritatiilor, cat si ca element in produse de infrumusetare. I s-au atribuit chiar proprietati magice. In Egiptul antic era considerata planta nemuririi si in mormintele faraonilor au fost descoperite reprezentari ale unor specii de aloe.

Stapelia – Steaua serifului

Familie: AsclepiadaceaeStapelia este o planta suculenta care provine din Africa de Sud si Namibia, si care include aproximativ 50 de specii. Florile sunt ciudate, in forma de stea, cu cinci petale de culoare rosie, purpurie sau galbena, adeseori cu dungi. Suprafata petalelor poate fi lucioasa sau acoperita cu peri, iar majoritatea speciilor produc un  miros urat, de putrefactie, pentru a atrage insectele. Ingrijire:
Majoritatea speciilor de Stapelia sunt usor de crescut. Altele, mai ales cele cu tulpini acoperite cu peri si cu flori neobisnuite sunt mai pretentioase si necesita o udare atenta in timpul perioadei de crestere; eventual, apa sa fie amestecata cu un fertilizator pentru a tine planta sanatoasa. In timpul verii, cand este foarte cald si inainte ca florile sa se deschida se uda des. Pe perioada de iarna nu se uda. Temperatura apei trebuie sa fie de minim 10C, avand grija ca planta sa nu se ude. O sursa de caldura poate ajuta plantele mai firave sa treaca peste lunile reci. In habitatul lor natural, majoritatea speciilor de Stapelia cresc sub tufe si prefera umbra, insa ca plante de interior ele pot fi expunse la soare nu prea puternic.Este de preferat sa fie plantate in ghivece de pamant, mai ales speciile delicate. De asemenea, pentru ca radacineile sa nu stea in umezeala, este bine sa se aseze un strat de pietricele la fundul ghiveciului. Unii crescatori prefera sa foloseasca ingrasamant mineral pentru a micsora sansele ca radacina plantei sa fie atacata de ciuperci.Inmultire:Prin seminte sau prin taierea tulpinilor (primavara, inainte sa inceapa perioada de crestere).

 Trandafirul chinezesc

Trandafirul chinezesc (Hibiscus rosa sinensis) – este singura varietate din familia Malvaceae care se cultiva ca planta de apartament.
Este un arbust ce poate creste pana la 2 m. Florile, in culori foarte variate, cresc in varful lastarilor si pot fi simple sau duble.
Trandafirul chinezesc infloreste primavara si toamna, dar daca are lumina suficienta, el poate inflori tot timpul anului. Floarea dureaza doar o zi dar este foarte frumoasa. Uneori planta poate avea si 5 flori deschise in acelasi timp pe o singura ramificatie a tulpinii.
Dupa fiecare sezon, in care planta creste aproximativ 70 cm, mai mult in laterale decat in inaltime, este necesara taierea crengilor mai lungi, pentru o buna ramificare.

Temperatura optima este in jur de 20 gr. C dar planta poate rezista si la peste 40 gr. C daca este asezata la umbra. Daca este expusa direct la soare, frunzele se vor rasuci iar planta va avea nevoie de cantitati mari de apa la radacina.
Iarna nu lasati planta la temperaturi sub 10-15 gr. C pentru ca riscati sa o pierdeti.
Daca trandafirul tau chinezesc nu a mai inflorit de mult, trebuie sa procedezi astfel: tunde planta foarte scurt, scoate-o apoi din ghiveci si curata-i radacinile, mut-o intr-un ghiveci nou, mai mare, si schimba-i pamantul (acesta trebuie sa contina: pamant de gradina bogat in humus, turba sau pamant de frunze, nisip in cantitate mai mica decat celelalte componente). Ud-o moderat. Rezultatul este aproape sigur.
Uneori, la inceputul verii, bobocii cad inainte sa se deschida; este semn ca planta este expusa direct la soare sau ca are daunatori ( paduchi de frunze, paianjeni sau tripsi care ataca mai ales frunzele tinere si bobocii). In magazinele de specialitate gasesti solutii speciale, care amestecate cu apa si pulverizate pe planta o vor ajuta sa scape definitiv (sunt necesare minim 2 serii de pulverizari). Inmultirea prin butasire se poate face tot timpul anului, dar primavara devreme si toamna sunt perioadele cu cele mai bune rezultatele.
Obtinerea acestor plante se poate face si din seminte, care trebuie sadite in februarie-martie.
Udarea se face abundent in perioada calda, cand Hibiscusul creste cel mai mult, dar nu trebuie sa abuzezi. Lasa pamantul sa se usuce putin la suprafata intre doua udari.
Fertilizarea cu ingraseminte trebuie sa aiba loc de 3-4 ori pe vara. Carenta de azot duce la flori mici si mai putin decorative.

Hedera

 

Hedera – fam.Araliaceae  Genul prezinta specii cu tulpini si cu ramificatii lemnificate, lungi si subtiri, care pot fi dirijate pe diferiti suporti sau se lasa sa atarne.Hedera helix – aceasta planta deriva din iedera comuna si alta specii cultivate in plin aer si numeroase varietati horticole. Este adaptata la cultura in apartamente.
Aceste varietati pitice formeaza plante superbe de ghiveci, cu ramuri pendente.Hedera canairensis – prezinta frunze mari, panasate cu galben-crem. Se utilizeaza si pentru impodobirea coloanelor si se dezvolta rapid in inaltime.Fara umiditate atmosferica suficienta, plantele suporta greu mediul din apartamentele calduroase si pot fi usor atacate de catre paianjenul rosu.
Se recomanda pulverizarea frecventa a plantelor cu apa.
Vara pot fi scoase afara, in locuri semiumbrite, expuse la nord.
Iarna, temperatura de conservare ideala este de maxim 8-12 grade Celsius, fiind preferabila expunerea in plina lumina.

Cactusul

Contrar ideilor stiute, cactusul are nevoie de apa.
Poate trai si fara ea, dar daca vreti sa infloreasca,
tebuie udat. Iata cateva indicii:
Pamantul trebuie afanat inainte de a uda.
Apa trebuie sa se scurga rapid.
Puteti pune ingrasamant din cind in cind, de exemplu o data pe luna si udati o data la 3 saptamani. Nu trebuie udat tot anul. Repaus hibernalAceste plante au nevoie de odihna. Cum?
Asta inseamna sa lasati cactusul la temperatura scazuta in timpul iernii. Poate parea sadic, dar e necesar, caci in timpul verii cresc normal si
infloresc. Practic, trebuie oprit udatul pe perioada de toamna tarzie -primavara timpurie.
Trebuie evitat gerul, desi unii rezista si la -20°.
Pentru anumite specii, cum ar fi melocactusul, trebuie
sa se evite punerea lui la temperaturi mai mici de
10°.

BEGONII – decorative prin frunze sau diversitate in forme si nuante

Des intalnita in colectiile multor iubitori de plante de apartament, begonia este cultivata mai ales pentru frumusetea florilor, pentru diversitatea formelor si culorilor. Nu multi stiu insa, ca exista si begonia care se cultiva pentru aspectul deosebit al frunzelor. Begoniile decorative prin frunze, caci despre aceste plante este vorba, ne incanta prin varietatea formelor si a combinatiilor de culori si nuante ale frunzelor.

Genul begonia cuprinde cca 900 de specii si cateva mii de varietati.

Desi pana in prezent, specialistii au reusit obtinerea a peste 1500 de hibrizi si peste jumatate din ei sunt cei cultivati pentru frumustetea florilor, si begoniile decorative prin frunze s-au bucurat in ultimii ani de atentia deosebita atat a cercetatorilor din domeniu, cat si a colectionarilor.

 Originealor se situeaza undeva in N-E Indiei , de unde, cateva specii au fost aduse mai intai in Marea Britanie, si mai apoi raspandite in toata Europa. Cea mai reprezentativa pentru begoniile cu frunze este Begonia Rex.

 Specia adusa din India, s-a pierdut pe parcursul timpului, astfel ca toate varietatile detinute in ziua de azi de iubitorii lor, sunt doar hibrizi ai acestei specii.

Prezentare:Begonia are aspect de tufa compacta cu crestere dreapta sau curgatoare.

Tulpinanu este intodeauna vizibila la plantele tinere. Pe parcursul inaintarii in varsta, begoniile se degarnisesc de frunzele de la baza, lasand sa se vada o tulpina carnoasa de un verde crud.

Florilesunt mici, singulare sau in inflorescente reduse, de culoare alba, usor galbuie, roz sau rosie si fara importanta decorativa. Tocmai din acest motiv, dar si pentru a favoriza dezvoltarea frunzelor, aceste flori se inlatura imediat ce apar.  

Frunzelereprezinta punctul de atractie al acestor plante. Avand forma de inima, stea, sulita sau oval, un pic cam asimetrice, ele pot varia ca marime de la 2 cm pana la 30 cm.

Deseori cu aspect incretit – usor gofrate, acoperite cu tepi moi, fini sau ascutiti, iar uneori netede si cerate, frunzele begoniei sunt parca "pictate" cu diverse modele.

Begonia Rex – specia cu cei mai multi hibrizi, dintre cele cu frunzis, se deosebeste de acestea prin forma de inima a frunzelor sale si mai ales prin multitudinea de combinatii de culori si nuante prezente pe suprafata acestora. Pe o singura frunza putem distinge 3-4 culori si tot atatea nuante.

Printre cele mai spectaculoase varietati, deosebim:

-B.rex. Merry Christmas: cu nuante de grena, rosu, galben si verde, dispunerea lor facandu-se gradual, de la centrul frunzei catre margini.

-B.rex. Silver Queen: nuante de verde si argintiu.

Atat de diverse ca textura, forma si culori, begoniile cu frunze necesita in general conditii de ingrijire similare. 

Luminaeste extrem de necesara cresterii frumoase a frunzelor si colorarii lor in nuantele atat de deosebite fiecarei specii. In tot timpul anului se vor aseza in fata unei ferestre bine luminate sau foarte aproape de aceasta. Dar in perioada caniculara se va evita expunerea in razele directe ale soarelui si se va opta pentru asezarea in semiumbra.  

Temperaturaideala de cultivare se situeaza intre 18 si 25 de grade. Pe perioada verii planta poate stagna o perioada din crestere, datorita excesului de caldura, dar si iarna, cand temperatura scade sub 18 grade, planta poate intra in repaus vegetativ.  

Udareain perioada de vara se face la fiecare 2 zile, avand grija ca pamantul sa nu se usuce prea tare intre 2 udari. Se va uda la suprafata ghiveciului fara a se stropi frunzele. Picaturile de apa ajunse pe frunze vor produce arsuri inestetice plantei. In perioada de iarna, in acelasi timp cu scaderea temperaturii si a luminii primite, se va reduce foarte mult si udarea.

Planta nu prezinta necesitati ridicate in privinta ingrasamintelor. O doza extrem de redusa de ingrasaminte pentru plante verzi va asigura formarea unui frunzis bogat.  

Substratulin care se simte cel mai bine begonia cu frunze, este compus dintr-un amestec de pamant de gradina, mranita si turba sau pamant de flori in amestec cu turba si nisip.

 Inmultireabegoniilor cu frunzis se realizeaza prin seminte sau cel mai adesea prin frunze.