O boală psihică se transformă în epidemie în rândul adolescenților de peste 12 ani

Anixetatea este o adevărată maladie a secolului 21 în rândul adolescenților. Standardele din ce în ce mai ridicate cărora trebuie să le facă față copiii și tinerii din ziua de azi reprezintă un stres permanent, cu consecințe profund negative asupra psihicului lor. Succesul are un preț greu: de la atacurile de panică până la tentativele de sinucidere, anxietatea poate fi considerată o adevărată „epidemie” căreia îi cad pradă din ce în ce mai mulți adolescenți de peste 12 ani.

Toți adolescenții trec prin momente de anxietate.

Anxietatea este o reacție normală la stres și, uneori, ajută adolescenții să facă față unor situații care-i copleșesc. Pentru majoritatea adolescenților, lucruri precum vorbitul în public, examenele, competițiile importante și chiar întâlnirile romantice pot provoca teamă. În astfel de cazuri, pot să apară reacții fizice, precum creșterea ratei cardiace sau transpirație excesivă. Acestea sunt răspunsuri frecvente ale creierului la sentimentele de anxietate. Dar, în cazul anumitor tineri, anxietatea poate depăși aceste simptome obișnuite, afectându-le viața de zi cu zi, relațiile familiale, prieteniile, participarea la diferite activități și chiar rezultatele școlare.

Când sentimentele de teamă interferă cu viața obișnuită, este posibil ca adolescentul să sufere de o tulburare de anxietate generalizată. Problema este că din ce în ce mai mulți adolescenți au simptome de anxietate ce depășesc cu mult normalul. Un raport al Asociației Americane de Psihologie arată o creștere importantă a cazurilor de anxietate și depresie la adolescenți între 12 și 17 ani, de la 8.7% în 2005 la 13.2% în anul 2017. Astăzi, unul din trei adolescenți manifestă simptome de anxietate, cu diferite grade de severitate. Aproape că se poate vorbi de o „epidemie” de anxietate în rândul puberilor și adolescenților de peste 12 ani.

Care sunt semnele anxietății generalizate

Adolescenții manifestă o serie de reacții emoționale și fizice, cu grade diferite de intensitate. Uneori, reacțiile sunt foarte puternice, precum în cazul atacurilor de panică, alteori sunt mai subtile, putând fi confundate de către părinți cu tulburările specifice vârstei, determinate de schimbările hormonale. Principalele reacții emoționale sunt:
– Iritabilitate crescută, ajungând până la crize de furie aparent nejustificate
– Sentimentul de a fi prins în capcană, de a nu avea scăpare sau de a se simți pe marginea prăpastiei
– Dificultăți de concentrare, afectarea memoriei și a atenției
– Neliniște, agitație
– Neajutorare, sentimente de neputință
– Depresie

Citește continuarea pe Qbebe: http://bit.ly/2mkjDYU