Septembrie ar trebui să fie luna a șaptea, iar octombrie, a opta. Cu toate acestea, lunile sunt decalate. De vină este calendarul roman, dar mai ales orgoliul unor împărați care doreau să stăpânească nu doar lumea, ci și timpul.

Vrem, nu vrem, ne împărțim timpul, anii, lunile și zilele după calendarul roman, mai bine zis după calendarul gregorian, introdus de Papa Gregorio al XIII-lea, care a modificat calendarul impus de Iulius Cezar.

Inițial, romanii împărțeau anul în zece luni, iar primul calendar a apărut în vremea lui Romulus, spune legenda. El a botezat prima lună martie, după numele tatălui său Marte, zeul războiului. În vremurile vechi, Revelionul se sărbătorea la 1 martie și romanii petreceau atunci câte o săptămână întreagă.

A doua lună a anului era aprilis, urmată de maius și iunius, numite după diverse zeități din panteonul roman. Alții numeau lunile anului în ordinea lor cronologică și anume secunda, quintilis pentru cea de a cincea, sau sixtilis pentru cea de a șasea.

De aceea s-au păstrat numele de septembrie, a șaptea lună, octombrie, noiembrie și decembrie, care era ultima, a zecea lună.

Ordinea și numele lunilor, instituite de al doilea împărat

Cel de al doilea împărat al Romei, Numa, a fost cel care a cerut ca anul să fie împărțit în 12 luni și a mai adăugat lunile ianuarie și februarie la început. Astfel, lunile au fost decalate, dar septembrie sau octombrie și-au păstrat numele, deși nu mai sunt a șaptea și a opta lună.

Ianuarie și-a luat numele de la Ianus, zeul începuturilor și al sfârșiturilor. Iar februarie a fost botezată după februum, un ritual de purificare pe care romanii îl practicau la sfârșitul iernii.

La mijlocul lunii februarie, romanii sărbătoreau Lupercalia, un soi de ritual îmbinat cu petreceri, dansuri și alegorii prin care purificau orașul și chemau primăvara cu forța ei fertilă și creatoare.

 

Citeste continuarea pe libertateapentrufemei.ro