Orice mamica isi minte copilul, la fel cum orice copil isi minte mama. Ratiunile sunt diferite, dar minciuna ramane minciuna. Uneori, totusi, minciuna mamei poate feri copilul de un rau mai mare. La fel cum, alteori, il poate vatama, pe termen lung. Tu iti minti copilul? Cand este buna minciuna si cand nu?
Mi-am amintit, chiar la inceputul acestui articol, de o intamplare adevarata. O povesteste Maica Siluana, maicuta care consiliaza si sta de vorba cu sute de mamici, tatici, educatori si copii, in cadrul Centrului de Consiliere si Formare „Sfintii Arhangheli”, din Iasi. Un tatic i-a relatat experienta cu micutul lui, pe care, dupa o minciuna, l-a tras la raspundere. Ca reactie, copilul i-a zis: Tata, pai si tu minti. Uite, de exemplu atunci cand a venit vecinul la noi sa iti ceara bani cu imprumut si i-ai spus ca nu ai. Dar noi aveam bani in casa!
Uite cum o minciuna a adultului, pe care copilul o sesizeaza, chiar daca nu este administrata lui, isi lasa amprenta asupra acestuia. Copilul trage concluzii si invata o lectie din minciuna parintelui. Acel tata a continuat, expricandu-i maicii ca vecinul isi da tot venitul pe bautura si este rau-platnic. Atunci cerea bani pentru acelasi lucru si nu i-ar fi adus inapoi, lucru pe care il probase deja de cateva ori pana atunci.
Tu iti minti copilul sau minti de fata cu el?
„Bine, dar i-ai explicat si copilului acest lucru?” vine intrebarea maicii Siluana. In continuare, parafrazez sugestia ei: „Fii sincer si spune-i copilului: taticule, am mintit, si uite de ce. Nu am gasit o solutie mai buna de data asta, dar stiu ca minciuna este o greseala, nu o solutie, imi pare rau ca a trebuit sa recurg la asta si ma duc la preot sa ma spovedesc. Si ma rog sa-mi lumineze Dumnezeu mintea, sa am mai multa intelepciune / mai mult curaj / un raspuns mai bun, data viitoare. Vrei sa vii cu mine, sa te spovedesti si tu pentru minciuna ta? Si incercam impreuna sa nu mai mintim.”
Citeste mai multe pe Qbebe.ro.
Acum sunt citite aceste articole
