Zici de multe ori că dacă sughiți este pentru că… te pomenește cineva. Dar când această afecțiune devine stânjenitoare? Când se cronicizează ori când are accese de-a dreptul convulsive, ce-i de făcut?
Sughiţul reprezintă contracţii involuntare şi repetate ale muşchiului diafragmatic, însoţite de inspiraţie bruscă şi incompletă. Acesta poate fi asociat cu multiple situaţii, dar niciuna nu poate fi definită ca şi cauză efectivă ce l-ar putea induce. Astfel, orice iritare a muşchiului diafragmatic poate produce sughiţ.
Când sughițăm? Când mâncăm prea repede (pe lângă mâncare înghiţim şi aer) sau prea mult (în special alimente cu conţinut mare de grăsimi); când bem prea mult odată (sughiţul „băutorilor de cursă lungă”) stomacul, situat chiar în apropierea diafragmei, se destinde şi se contractă producând reflexul de înec. Sughiţul vine în ajutor, încercând să elibereze presiunea din stomac, puţin câte puţin.
Cum poți trata sughițul?
La persoanele sănătoase, sughiţul trece de la sine după câteva minute, fără să lase urme. Aşa cum ştim cu toţii, există o serie de „metode băbeşti” care pot alunga această probleme, metode ce pot fi regăsite chiar şi în tratatele medicale:
– apnee câteva secunde (ne ţinem respiraţia), un pahar cu apă băut fără a respira între înghiţituri, o sperietură bună, un cub de gheaţă (produce un şoc termic la nivelul diafragmei, ce are ca efect reluarea respiraţiei corecte)
– pentru sughiţul cronic există şi tratament medicamentos prescris de medicul specialist, ca urmare a diagnosticării cauzei ce-l produce.
Citeste continuarea pe AntenaSatelor.ro.
