Simplu. Pentru că ani întregi îi antrenăm pentru fotbal și, în final, îi testăm la tenis de câmp (nu întâmplător am ales cele două sporturi în analogia mea reprezentativă!).
Să intrăm mai mult în subiect, ca să înțelegeți de unde vine tristețea din spatele cuvintelor mele.
Așadar, puțini dintre dumneavoastră, părinții, știți probabil că elevii români participă la anumite testări internaționale – nu mă refer aici la olimpiadele școlare, ci la testele TIMSS, PIRLS și PISA.
Ce reprezină acestea?
Sunt studii internaționale comparative, ciclice, desfășurate în scopul furnizării unor seturi de date despre tendințele în învățare. Astfel, TIMSS măsoară achizițiile elevilor de clasa a IV-a, respectiv a VIII-a, la matematică și științe, iar PIRLS măsoară achizițiile elevilor de clasa a IV-a la lectură.
Prin prezentul articol mi-am propus să vă invit să reflectați asupra modului în care se formează în învățământul românesc competența de lectură, deci voi vorbi doar despre PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study).
Studiul PIRLS (Evaluarea înțelegerii textului scris la sfârșitul școlii primare) este unul dintre cele mai ambiţioase demersuri evaluative întreprinse de către IEA (Asociaţia Internaţională de Evaluare a Randamentului Şcolar) care îşi propune măsurarea şi interpretarea diferenţelor între sistemele educaţionale naţionale, pentru a ajuta la îmbunătăţirea predării şi învăţării citirii, în întreaga lume. (Ligia Sarivan, cercetător Institutul de Științe ale Educației)
De ce avem nevoie de studii internaționale comparative?
Păi ce-ați zice de revizuirea periodică a programelor, de care toată lumea se plânge că sunt foarte încărcate?
Apoi, același cercetător, Ligia Sarivan, ne spune că un studiu desfăşurat într-o singură ţară, este limitat în ceea ce priveşte numărul de factori care pot fi studiaţi, variabilitatea fiecărui factor şi relaţia dintre aceştia, pe când un studiu comparativ cross-naţional, poate reduce aceste limitări şi dificultăţi, şi poate conduce la o mai bună înţelegere a predării/ învăţării citirii şi a factorilor care contribuie la promovarea sau estomparea a ceea ce se învaţă. Așadar, dacă ne interesează cât de bine înțeleg copiii noștri mesajele scrise, care sunt peste tot în jurul nostru, atunci înseamnă că astfel de testări sunt valoroase.
La ultima testare PIRLS (2011), din 45 de țări participante, România s-a clasat pe minunatul loc… 36.
De ce oare doar acest loc? Pentru că dacă cercetăm programul unui elev de clasa a IV-a vom observa că volumul temelor la română este cu mult peste limita specificată oficial (la teorie suntem buni!) și dacă mergem și mai departe cu investigația vom afla cu stupoare că multe dintre ore, numite dexterități – ed. muzicală, ed. plastică etc., sunt înlocuite adesea tot cu ore de română. Și atunci, ce se întâmplă, de fapt?
Răspunsurile se află la îndemâna dumneavoastră și, dacă vreți să le aflați, faceți un mic experiment. Dacă sunteți părintele unui copil din ciclul primar, vă rog să luați manualul de limbă și literatura română de orice clasă. Opriți-vă asupra unei pagini care presupune consolidare și numărați exercițiile care-l pun pe copilul dvs. în poziția de a aprofunda mesajul textului citit. Numărați și exercițiile care țin de limbă. Transformați totul în procente. Ce observați? Acum poate înțelegeți mai bine fraza cu care am început acest articol. Practic, într-un procent de aprox. 60 -70% copiii noștri exersează ceea ce ține de vocabular (cuvinte cu același sens, cu înțeles opus etc.), părți de vorbire, părți de propoziție – cu definiții pe care nu le înțeleg, iar întrebările care urmăresc formarea unei gândiri critice și creative sunt în număr mult mai mic. Un astfel de antrenament nu ajută atunci când e vorba despre teste PIRLS, care vizează patru procese ale înțelegerii unui text literar sau informativ, pornind de la suprafața textului și ajungând până la evaluare și transfer, respectiv:
– Focalizarea şi identificarea de informaţii explicit formulate
– Realizarea de deducţii simple
– Interpretarea şi integrarea ideilor şi informaţiilor
– Studierea şi evaluarea conţinutului, limbajului şi elementelor textuale
Bine, o să spuneți, și cu ce vă ajută tot ceea ce ați aflat până acum (lucruri probabil mult prea tehnice!?)?
Eu cred că vă ajută, pentru că dumneavoastră sunteți cei mai importanți parteneri în învățare și e normal să fiți, în primul rând, informați, ca să puteți continua/sprijini acasă ceea ce se face la școală. Deci, ar fi trebuit să știți până acum că manualele nu sunt obligatorii. Că ele reprezintă doar o resursă în învățare, iar profesorii pot folosi multe alte resurse (și ce-ar fi dacă v-ați băga puțin nasul prin ele?!). Ar mai trebui să știți ce vă doriți pentru copilul dumneavoastră atunci când vă alegeți școala sau profesorii: doriți o cantitate mare de informații pe care copilul să o înghită în fiecare zi, definiții memorate doar în ideea că vor fi bune cândva și că antrenează memoria, sau vă doriți copii care gândesc și care sunt mai greu de manipulat, într-o societate în care acest mecanism devine de bază?
Copiii noștri pot obține rezultate foarte bune la orice fel de testare, națională sau internațională. Nu au nimic în minus față de copiii acestei lumi. Noi, adulții din preajma lor suntem de cele mai multe ori problema, așa că merită să reflectăm. Și poate că în urma acestor reflecții vom reuși să înlăturăm ideea că ne pregătim copiii pentru evaluare, pentru teste, olimpiade, concursuri… Noi, profesorii Aletheea și părinții, partenerii noștri, cu siguranță că nu vom face asta. Noi îi vom pregăti să gândească pentru viața de zi cu zi, care e cel mai greu concurs dintre toate. Iar testele PIRLS vor fi floare la ureche…
DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.
Psiholog, Daniela Stoicescu – Scoala Aletheea
