Sfatulparintilor.ro | Sfaturi zilnice pentru parinti cu copii inteligenti
Sfat Gradinite Sfatulparintilor.ro | Sfaturi zilnice pentru parinti cu copii inteligenti
Zkgcypb4r9Fm

Preșcolari/Comportament și dezvoltare

Fa-ti timp, mami, sa ma auzi!

31 ianuarie 2016, , Vizualizări: ...

O noua zi se incheie, o zi din toamna anului 2009. E 8.30 seara. Plec de la birou, unde detin o functie cu raspunderi mari, intr-o companie importanta in care muncesc de 16 ani. Este din nou tarziu si ajung grabita la mama de unde trebuie sa o iau pe Maria mea de 5 ani si sa traversez Bucurestiul pana acasa, sa ne incadram intr-un timp de bun simt ca sa ii fac baita, sa citim povesti (nelipsite zilnic inca de cand avea 3 luni), apoi sa o culcam. Nu reusim niciodata ca acest program de seara sa se incheie mai devreme de ora 23.30, chiar 00:00, oricat ma straduiesc, ma agit, ma necajesc, ma blamez ca nici azi nu am avut cum sa plec ceva mai devreme, oricat as fi vrut.

In graba, in mare graba, abia reusesc sa imi salut parintii, sa verific ca totul e ok cu ei: tata te mai doare piciorul?, mama ai fost la dentist azi? dar cu radiografia aceea cum este?. Si tot asa. Ma simt vinovatasi astazi – ca nu am timp nici sa iau loc un pic, este deja prea tarziu si avem de ajuns aproape in cealalta parte a orasului. Stiti si voi la fel de bine ca si mine aceste trairi… Stiu ca vinovatia sau rusinea nu ajuta pe nimeni cu nimic, dar ce sa fac… asta simt in toata fiinta mea. Tare as vrea sa stea altfel lucrurile, insa acesta e un vis prea indepartat…

In drum spre casa, in timp ce gandesc toate acestea cu ochii in lacrimi la volan, copila ma intreaba: “Mami, pe mine de ce nu ma duce transportul gradinitei direct acasa, ca pe alti copii, si eu sunt singura care mai sta cateva ore la bunici pana vii tu sa ma iei?”. Nu apuc sa raspund. In acest timp suna telefonul…de ce nu ma mir. Tot o problema de serviciu. Responsabilitatile ard, lucrurile chiar trebuie rezolvate si eu duc in spate o parte dintre ele, pur si simplu sunt anumite locuri de munca unde nu ai cum inchide telefonul pana a doua zi, lucrurile sunt la foc continuu. Ii soptesc fetitei care tot incearca sa imi atraga atentia … “Maria, mai incet, vorbesc la telefon, stii ca nu e politicos sa vorbesti tare”.

 

Ajungem acasa, reusesc sa schitez o conversatie cu sotul meu; subiectele pe care vrem sa le atingem sunt asa de multe si desigur ca nu e timp pentru ele. Trebuie pregatita o cina in graba ca sa ma incadrez in timp, doar doar reusesc sa culc copilul macar azi la o ora mai decenta, ca sa fie odihnita a doua zi, ca asa am citit un articol intr-o revista buna de crestere copii, ca cei mici au nevoie de minim noua ore de somn pe noapte.

 

In acest timp, Maria ma striga. “Mai incolo, Maria, te rog, incerc sa vorbesc cu tati.” Dupa trei incercari esuate, copilul de cinci ani vine la mine la bucatarie, imi ia mainile in mainile ei, isi pune manutele pe obrajii mei si ma priveste fix in ochi. Si imi spune : “Mami, ai ochi asa de frumosi. Hai sa te invat sa asculti cu ei. Eu si asa te ascult pe tine, mami, cand imi vorbesti, cu ochii. Asa ajung mai repede la inima vorbele. Fa-ti timp, mami, sa ma asculti macar cu ochii”. Apoi a plecat, tarandu-si soricelul de plus dupa ea.

 

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Din nou. A cata oara. Lacrimi de vinovatie, de durere, de neputinta. Nu asta este ceea ce am visat pentru relatia dintre mine si copilul meu, desi tot ce fac acum ca munca si realizari gandesc ca tot pentru ea fac… sa aiba o copilarie plina cu de toate, un viitor oarecum asigurat… cred eu.

Insa intr-o clipa am inteles ca oricate fapte facem pentru cei mici, oricate cadouri le oferim, ei simt ca sunt importanti pentru noi daca reusim sa intram in lumea lor cu adevarat si sa le acordam acel strop de timp de calitate dupa care jinduiesc toata ziua, cu alte cuvinte iubire.

De multe ori este imposibil sa iti schimbi intregul destin profesional ca sa ai mai mult timp de petrecut cu copilul.

Dar ceva putem sa facem cu siguranta pentru ei: cand suntem cu ei, sa fim acolo cu adevarat, cu toata fiinta noastra si sa ii ascultam cu ochii si cu inima. Si astfel sa le mangaiem si hranim sufletele.

 

Autor: Cristina Niculescu, octombrie 2009

proprietar, publisher www.sfatulparintilor.ro din martie 2010

 

Completare dupa ani…

 

PS. Am ales sa impartasesc cu voi, cititorii nostri – cu toata sinceritatea – acest crampei din viata mea din 2009. Poate ceva din povestea mea de atunci e si povestea ta; poate doar citesti si poti intelege pe altii ce trec prin asemenea situatii. Invatam unii de la altii meseria de parinte, din trairi, din emotii, din greseli, din experiente si de multe ori de la copii.

Apar mereu noi provocari si nu tot timpul stim cum sa reactionam sa iasa bine pentru inima parintelui si cea a copilului. Dar invatam si cat timp traim si iubim, orice, absolut orice se indreapta. Sunt multe miracole in jurul nostru. :).

Important este sa reusim la timp sa pretuim relatia cu copiii nostri asa cum se cuvine: ca pe un diamant de mare pret pe care avem onoarea sa il tinem in palme.

Viata mea s-a schimbat radical fata de acea etapa. In 2010 – la scurt timp fata de momentul intamplarii povestita mai sus – am plecat de la fostul meu loc de munca, calauzita de aceste emotii de parinte prea departe de copilul sau si de ce simteam ca are nevoie fetita mea.

Ulterior, la cateva luni, am creat siteul www.sfatulparintilor.ro, menit sa aduca parinti ca mine laolalta, uniti de aceleasi intrebari, trairi, emotii, cautari.

Lucrez de acasa la site, asa incat relatia cu fetita mea a evoluat foarte frumos, umpland golul pe care amandoua il resimteam cu timp si relatie de calitate si de suflet, mult suflet, adica tot ceea ce conteaza cu adevarat. Sunt recunoscatoare in fiecare zi ingerului care este ea si totodata profesorului de viata ce s-a dovedit a-mi fi fost in multe situatii.

„Copiii nostri nu sunt copiii nostri, ei vin prin noi dar sunt ai vietii” (Khalil Gibran) iar noi avem menirea sa ii ajutam sa straluceasca cu adevarat.

 

Martie 2016

 

 

 

 

Cuvinte cheie: , , ,

Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro
Gama completa de triciclete pentru copii pe Nichiduta.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (17)

  1. sima spune:

    Este foarte greu ptr mamicile care nu au ajutor dar tot trebuie sa iti faci timp ptr copil.
    Copilul pe primul loc si apoi celelalte, in sensul ca trebuie ascultat cand are ceva de spus oricat ai fi de solicitata.
    Prin ce iti spune iti dai seama ce se intampla cu el.
    E fff importanta comunicarea in orice relatie.

  2. Adi84 spune:

    incerc sa-mi fac mereu timp pt a-mi asculta copilul

  3. Adi84 spune:

    cu toate ca sunt foarte obosita, cateodata, cu un zambet, copilul meu capata toata atentia mea

  4. Cornel15 spune:

    e foarte important ca atat mami cat si tati sa-si faca timp pt copil

  5. carmenadixi spune:

    copilul=un dar de la D-zeu ce trebuie pretuit…nu e intamplator copilul meu,deaceea trebuie sa-mi fac timp sa-l ascult,sa-i vorbesc,sa ne jucam…educatia vine de la parinti in primii ani,apoi de la gradi,scoala…
    cand avem un asemenea ingerash trebuie sa ne gandim cum sa-l punem pe primul loc in viata noastra,deoarece altii si-ar dori sa fie parinti,insa D-zeu nu le-a rezervat aceasta bucurie…

  6. Odiana spune:

    o frumoasa, s-a bucurat din plin de aerul curat.

  7. laurita82 spune:

    draga de ea:) si noi am iesit de Paste..a fost super cald si bine:)

  8. asminasmin spune:

    TOT TIMPUL O ASCULT ,STAND ACASA MA POT OCUPA MULT DE EA

  9. adelin_a spune:

    oricant ai incerca exista momemte cand nu ai timp…si el din pacata o sa inregistreze doar acele momente…:(

  10. cami_marga spune:

    trebuie sa ne facem timp si pentru ei. au nevoie de atentia noastra.

  11. 27ralu spune:

    Eu acum sunt tot timpul cu el acasa.sunt sigura ca dupa ce ma voi angaja ne va fi mai greu.dar aceasta e o lectie de viata pe care o voi tine minte.

  12. mihaelagrosan spune:

    Vai de mine! Asa durere nu am simtit de mult! Copilul are nevoie in primul rand de parintii sai, nu de chestii materiale, nu-si vor aminti cand vor fi mari jucariile lor cele scumpe sau excursiile, camera lor frumoasa. Isi vor aminti momentele petrecute cu parintii. Copiii mei la 8:30 sunt in pat. Chiar nu doresc sa supar, nu te judec, dar copiii merita mult mai mult din timpul nostru. Drama zilelor noastre, cand mamele trebuie sa lucreze in afara casei toata ziua.
    Draga mea, zilele trec repede, fetita ta va creste si va pleca si vei regreta mult. Sper din suflet sa-ti iei alt job si sa recuperati timpul.

    • Sfatul Parintilor spune:

      Draga mea, multumesc pentru gandurile tale sincere. Intamplarea este din viata mea de acum 6 ani cand copila mea avea 5 anisori. Intre timp si urmare a acestor situatii, mi-am schimbat total viata profesionala, am plecat de la fostul loc de munca si am deschis siteul pe care il citim acum, Sfatulparintilor.ro, care exista de 5 ani. Deci tot raul inspre bine. :).

  13. ganimedero spune:

    Toata lumea munceste, insa copiii nostri au nevoie de atentie, si obligatia cade asupra noastra ca parinti sa le acordam aceasta atentie. Oricat de importanta ar fi munca ta, copilul si familia vin intotdeauna pe locul 1. Imi pare rau sa vad ca mai sunt inca persoane care au intors acest sistem de valori. Nu pot decat sa sugerez sa deschideti ochii acum cat nu este prea tarziu si sa reveniti la valoarea familiei inainte de valoarea salariului de la nu stiu ce firma.

    • Sfatul Parintilor spune:

      Este scris la final de articol faptul ca intamplarea adevarata dateaza din 2009 deci ochii s-au deschis si nu e om care sa nu invete din propriile trairi sau greseli. In plus, nu e vorba de valoarea salariului, sunt motive mai complexe pentru care uneori nu ne ajunge timpul sau sa fii suficient de prezent in fiecare sector al vietii. Multumesc pentru opinie.

  14. geta spune:

    Te înțeleg perfect. Din păcate acesta este ritmul vieții pe care o trăim. Păcat ca multe te condamna. nu toate ne putem permite sa stăm acasă cu copii, și aceasta nu pt a le lua jucării scumpe ce pur și simplu pt a putea plăti ratele la banca. Eu deși lucrez doar 8 ore/zi (când sunt copii la gradinita) tot nu am timp suficient sa stau cu ei pt ca: activități extra școlare, treburi casnice, mâncare, parinti/socri bolnavi , soț ect. CONTEAZĂ CALITATEA TIMPULUI PETRECUT CU COPII.

  15. Dana spune:

    Buna ,mi-a placut povestea ta si ma bucur ca ai luat masuri.Din pacate sunt atatia parinti care nu fac nimic in privinta asta.Eu am o fetita de 6 ani si sunt gravida dar in cei 6 ani fetita mea a fost universul meu.DEsi am studii superioare si poate as fi putut fi ceva mai mult decat un simplu”muncitor” prefer asta (un program de 8 ore) contra unui post de „sef” care vine si uita sa plece acasa.De multe ori ma intreb cand oamenii vor realiza ca oricate bunuri materiale ai .unele lucruri nu le mai poti vedea vreodata.Primii pasi ai copilului tau ,primul zambet ,gangurelle si primele cuuvinte si de ce nu mai tarziu o gramada de „chestii inteligente” spuse de cei mici.Oare compenseaza un salariu mare aceste lucruri?Eu nu cred insa eu sunt „o ciudata” printre oamenii normali.

Comenteaza