Blogul tău

Viata mea..cine sunt eu

08 iunie 2011, , Vizualizări: ...

Buna.Ma numesc Oana-Alina ,am 26 de ani jumate si sunt mamica a 3 copilasi cum bine stiti:David-Dimitrie de 4ani si 6 luni ,Paul-Petru de 2 ani si Anastasia-Alexandra de 3 luni.Sunt o fire melancolica ,emotiva si sunt un capricorn convins nascuta in aceeasi luna cu Eminescu poate si din cauza asta sunt romantica:D,imi place sa compun poezii si imi plac cartile de dragoste,filmele coreene si vreau sa cred ca intr-o alta viata am trait pe vremea regilor si reginelor, a imparatilor :)vreau sa cred ca exista reincarnare si o viata de apoi pentru ca mai am multe vise de implinit si dorinte care in aceasta viata mi se pare greu numai sa le gandesc…sunt gestionara sau vanzatoare as spune eu la un magazin ,nu este jobul pe care mi l-am dorit insa este ceva ce imi place sa fac pentru ca ador sa port conversatii,sa cunosc cat mai multi oameni .Pentru ca fac parte dintr-o familie modesta si pentru ca nu a avut cine sa ma „imipinga”de la spate si sa ma indrume sa lupt pentru un viitor mai bun m-am casatorit de tanara la 22 de ani pana atunci traindu-mi viata prin cluburi ,discoteci ,terase,si nu pentru a ma distra ci pentru ca acolo mi-am gasit un loc de munca…nu am fost vreo pitzipoanca sau vreo profitoare ci am stat mereu in banca mea insa mi-am dorit si am aspirat intotdeauna la o viata de poveste cu printi si cai albi:),am sperat sa-mi gasesc iubirea traind ca un fel de cenusareasa dar viata nu este o poveste ci un basm unde intamplarile sunt fictive si pesonajele ireale…cand am iesit de pe bancile scolii,al liceului mi-am dorit sa dau la o facultate sa am viata de studenta sa stau la camin sa ies noaptea sa fac nebunii ca orice tanar insa gandul mi s-a spulberat repede cand maica-mea mi-a zis scurt: nu am bani sa te tin la facultate,asa ca m-am retras pentru ca stiam ca nu am nici o sansa sa o termin fara nici un ajutor,m-am gandit sa imi caut un servici sa strang bani si apoi sa ma reintorc la facultate dar l-am intalnit pe sotul meu si la scurt timp am ramas insarcinata si m-am casatorit gandindu-ma ca asa este cel mai bine si dand vina pe soarta;acum sunt mama imi dedic timpul copiilor mei,trebuie sa fiu realista nu mai pot sa ma gandesc la cai verzi pe pereti ..insa am o parere de rau ca nu am hoinarit si eu mai mult.Fericirea mea sunt ei,copii mei, ei imi dau puterea sa merg mai departe ori de cate ori ma ingrop in tristete si sper in continuare la o viata mai buna ..acum scopul meu este sa-mi cresc copii,sa am grija de viitorul lor si sa incerc sa fiu o sotie mai buna pentru ca trecand peste toate am parte de un sot minunat,cu defecte dar e un tata excelent:)…asa am ales amandoi,asa am hotarat si trebuie sa mergem mai departe impreuna deoarece nu avem cum sa dam inapoi si ori de cate ori ne este greu ne gandim ca sunt altii care o duc mai greu ca noi si ii multumim lui D-zeu pentru ceea ce ne da si mai presus de toate pentru copiii nostri,sanatosi si frumosi:).

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comenteaza

Meniu