Nu este doar oboseală: Semne că un copil este epuizat emoțional, nu doar fizic.Ce observă părinții, uneori prea târziu

„Probabil este doar obosit.” Mulți părinți spun această frază atunci când copilul devine mai irascibil, mai retras, mai încăpățânat sau pare că nu mai are chef de nimic. Uneori însă, problema nu este lipsa somnului sau o zi încărcată. Uneori, copilul nu este doar obosit fizic, ci epuizat emoțional.

La adulți, vorbim des despre burnout, stres și suprasolicitare. Însă și copiii pot ajunge într-un punct în care emoțiile, presiunile și schimbările din jurul lor devin prea mult. Diferența este că ei nu spun: „Sunt epuizat emoțional”. De cele mai multe ori, corpul și comportamentul vorbesc în locul lor.

Specialiștii atrag atenția că stresul prelungit, presiunea școlară, conflictele din familie, schimbările importante, bullyingul sau pur și simplu suprasolicitarea emoțională pot construi treptat o stare de epuizare. Problema este că aceasta apare lent și este deseori confundată cu răsfățul, lipsa de motivație sau „o fază care va trece”.

Educatia pozitiva: Cum recunosti un copil cu necesitati emotionale mult ridicate

 

Semne de stres și epuizare emoțională în funcție de vârsta copilului

Reacțiile copiilor la stres pot arăta diferit în funcție de vârstă. Unele durează puțin și pot fi răspunsuri normale la o perioadă dificilă. Însă dacă persistă, se intensifică sau afectează viața copilului, este important ca părinții să ceară sprijin specializat.

Copiii între 0 și 3 ani

La această vârstă, stresul se vede mai ales prin nevoie crescută de apropiere. Copilul poate deveni mult mai lipit de părinte, poate plânge mai des, poate cere mai multă atenție sau poate părea mai speriat decât înainte. Pot apărea și comportamente de regres, adică întoarcerea la obiceiuri mai mici, pe care copilul le depășise deja. De asemenea, părinții pot observa schimbări în somn și alimentație, iritabilitate crescută sau episoade de hiperactivitate.

Copiii între 4 și 6 ani

La preșcolari, stresul emoțional poate apărea prin agățarea de adulți, anxietate, îngrijorare sau refuzul de a se desprinde de părinte. Unii copii pot reveni la comportamente mai mici, pot dormi sau mânca diferit, pot deveni mai iritabili sau pot avea dificultăți de concentrare. Alții se pot opri din joacă, pot deveni foarte retrași sau, dimpotrivă, foarte agitați. Un semn important este când un copil începe să preia roluri de adult sau pare că „se maturizează” brusc din cauza presiunii din jur.

Copiii între 7 și 12 ani

La această vârstă, copilul poate deveni mai retras, mai temător sau mai preocupat de suferința altora. Pot apărea schimbări de somn și alimentație, iritabilitate, neliniște, agresivitate sau dificultăți de memorie și concentrare. Uneori, stresul se exprimă prin dureri de burtă, dureri de cap sau alte simptome fizice fără o cauză clară. Copilul poate vorbi repetitiv despre un eveniment dificil sau îl poate reproduce în joc. De asemenea, poate ajunge să se simtă vinovat sau să creadă că el este de vină pentru ce s-a întâmplat.

Adolescenții între 13 și 17 ani

La adolescenți, epuizarea emoțională poate fi mai greu de observat, pentru că se poate ascunde în spatele tăcerii, sarcasmului sau rebeliunii. Un adolescent stresat poate manifesta tristețe intensă, vinovăție, rușine, agresivitate sau opoziție față de autoritate. Unii devin excesiv de preocupați de ceilalți, în timp ce alții își asumă riscuri mai mari sau intră în comportamente autodistructive. Sentimentul de lipsă de speranță trebuie luat foarte în serios, mai ales dacă persistă.

Copilul tau are un program prea incarcat? Afla de ce ii da viata peste cap

Citeste continuarea: 1 2 3 4