De ce ne schimbăm ritmul când vara se transformă în toamnă. Ce se întâmplă cu somnul când zilele devin mai scurte
La început de septembrie, schimbarea se vede mai întâi în lumină. Diminețile devin treptat mai întunecate, iar seara vine mai repede decât în mijlocul verii. Chiar dacă temperaturile pot rămâne încă ridicate, organismul primește deja un semnal important: durata zilei scade. Iar lumina este unul dintre cei mai puternici factori care reglează ceasul nostru intern, ritmul circadian care influențează momentul în care ne simțim treji, somnoroși sau pregătiți pentru somn.
Schimbarea nu se produce brusc pe 1 septembrie și nici organismul nu „știe” că a început toamna meteorologică. Adaptarea este graduală și depinde de lumină, program, vârstă, obiceiuri și de cât timp petrecem în aer liber. Studiile arată însă că somnul uman are o componentă sezonieră măsurabilă, iar diferențele dintre vară și iarnă nu țin doar de impresia că „iarna am dormi mai mult”.
Lumina este principalul reper al ceasului nostru biologic
Creierul are un ceas circadian central care încearcă să mențină organismul sincronizat cu alternanța dintre lumină și întuneric. Lumina percepută de ochi transmite informații către acest sistem, iar pe măsură ce se întunecă, organismul începe să crească producția de melatonină, hormon implicat în pregătirea pentru somn. Dimineața, expunerea la lumină contribuie la semnalul opus, cel de trezire și activitate.
Asta explică de ce schimbarea anotimpurilor poate modifica subtil ritmul nostru. Un studiu clasic care a urmărit ritmurile somnului, temperaturii corporale și melatoninei în mai multe anotimpuri a observat că oamenii se trezeau mai devreme vara și mai târziu iarna, iar ritmul melatoninei era și el deplasat sezonier. Un alt studiu realizat în condiții naturale a găsit diferențe de aproximativ o oră între ritmurile melatoninei și cortizolului din vară și cele din mijlocul iernii.
Dormim într-adevăr mai mult când zilele sunt mai scurte?
În medie, există indicii că da, dar diferența nu este uriașă și nu apare identic la toată lumea. Un studiu publicat în 2025, bazat pe date obiective din aproximativ 73 de milioane de nopți de somn, a constatat că în emisfera nordică durata somnului era cu aproximativ 15–20 de minute mai mare iarna decât vara. Efectul sezonier devenea mai redus în apropierea Ecuatorului, ceea ce susține rolul variațiilor de lumină.
O cercetare publicată în 2026 a analizat 185.143 de nopți, provenite de la persoane din 49 de țări, și a găsit o legătură între durata zilei și somn: pentru fiecare oră suplimentară de lumină naturală, durata somnului scădea în medie cu aproximativ 4,4 minute. Autorii au observat însă ceva important: eticheta simplă „vară”, „toamnă” sau „iarnă” explica mai puțin decât durata efectivă a zilei și diferențele dintre persoane și țări. Cu alte cuvinte, lumina pare să conteze mai mult decât numele anotimpului din calendar.
De ce în septembrie unii oameni încep să simtă somnul mai devreme
Pe măsură ce serile se întunecă mai devreme, dispare o parte din lumina naturală care în timpul verii ne menține treji până mai târziu. În condiții naturale, expunerea la lumină puternică este considerabil mai mare vara decât iarna. Un studiu care a măsurat lumina primită efectiv de participanți a găsit în medie aproximativ 2,6 ore pe zi de expunere la lumină puternică vara, față de numai 0,4 ore iarna.
Asta nu înseamnă că pe 2 septembrie vom adormi automat cu o oră mai devreme decât în august. Lumina artificială, programul de serviciu, școala, telefoanele și televizoarele pot modifica puternic semnalele naturale. Tocmai de aceea, ritmul biologic din lumea modernă este rezultatul unei combinații între soare și programul pe care ni-l construim singuri.
