Ce să nu-i spui niciodată copilului după o notă proastă. 10 replici care pot face mai mult rău decât bine
7. „Nu ești bun la matematică. Asta e!”
Uneori, părinții folosesc asemenea formulări pentru a consola copilul. Dacă o materie îi provoacă dificultăți, poate părea mai blând să îi spună că pur și simplu nu are talent pentru ea. Problema apare atunci când dificultatea este prezentată ca o limitare definitivă. Copilul poate ajunge să creadă că, indiferent cât ar exersa, nu are nicio șansă să progreseze. Cercetările despre motivație și învățare arată că felul în care adulții vorbesc despre abilități poate influența disponibilitatea elevilor de a accepta provocări. American Psychological Association recomandă evitarea etichetelor care prezintă inteligența sau performanța drept însușiri fixe.
Ce poți spune în schimb: „Capitolul acesta îți dă bătăi de cap. Hai să vedem de unde începe dificultatea și să exersăm pas cu pas.” O asemenea abordare recunoaște problema, dar lasă loc progresului.
8. „Ți-am spus eu că așa o să se întâmple!”
Poate părintele a observat că elevul a început să învețe prea târziu, a petrecut prea mult timp pe telefon sau a refuzat să repete o lecție. Când apare nota mică, tentația de a-i aminti avertismentele anterioare este mare. Însă copilul știe deja că rezultatul nu este cel dorit. Repetarea reproșului nu îi oferă informații noi și poate transforma conversația într-o dispută despre cine a avut dreptate. Mai util este să analizați împreună ce decizie ar putea fi schimbată data viitoare. Poate are nevoie să înceapă pregătirea cu trei zile înainte, să își facă un program sau să ceară explicații atunci când nu înțelege o noțiune.
Ce poți spune în schimb: „Se pare că timpul de pregătire nu a fost suficient. Ce ai schimba înaintea următorului test?” În felul acesta, copilul este implicat în găsirea soluției și învață să își evalueze propriile alegeri.
9. „Pentru asta plătesc eu meditații?”
Când familia investește bani în pregătire suplimentară, părinții se așteaptă ca rezultatele să se îmbunătățească. O notă mică poate provoca frustrare, mai ales atunci când costurile meditațiilor reprezintă un efort financiar important. Totuși, copilul poate simți că este responsabil nu doar pentru rezultatul școlar, ci și pentru sacrificiile materiale ale părinților. Presiunea poate crește, iar pregătirea suplimentară riscă să devină încă un motiv de anxietate. Dacă meditațiile nu dau rezultate, este important să aflați de ce. Poate metoda de predare nu i se potrivește, poate există lacune mai vechi sau copilul are nevoie de mai mult timp pentru a exersa independent.
Ce poți spune în schimb: „Vreau să înțeleg de ce pregătirea suplimentară nu te ajută atât cât ne-am așteptat. Hai să vorbim și cu profesorul.” Discuția urmărește eficiența sprijinului oferit, fără să îl încarce pe copil cu vinovăție pentru banii cheltuiți.
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5
