Cata implicare ar trebui sa am in sportul copilului meu? Aceasta este o intrebare dificila. Multi copii au avut succes la ambele capete ale scalei parentale. Multi parinti sunt bine intentionati si incearca doar sa faca ceea ce trebuie sa-si ajute copilul.
Intrebarea de milioane de dolari este „Cand ati trecut peste limita?”.
„Daca nu ma antrenam bine, tatal meu ma punea sa fug pana acasa in spatele masinii”, Richard Krajicek (jucator de tenis olandez, castigator al Wimbledon)
Dupa cum stie toata lumea, parintii vor dori intotdeauna ce este mai bine pentru copiii lor, iar acest lucru este valabil pentru toate situatiile de viata – profesionale, sociale, educationale, sportive etc. Cu toate acestea, atunci cand vine vorba de excelenta in sport la o varsta frageda, este bine documentat ca unii parinti pot depasi un pic prea mult limita. Mai ales atunci cand vine vorba de dorinta de succes a copilului lor. Acestia sunt cunoscuti drept parinti insistenti, care pun presiune pe copilul lor. Ce fac anume acesti parinti ambitiosi si ce tip de efect pot avea acțiunile lor (atat pozitive, cat si negative) asupra vieții sportive a copiilor lor?
Citeste si: De ce fac copiii sport?
Practicarea unui sport in copilarie este o experienta distractiva pentru a cunoaste noi prieteni, a dezvolta abilitati sociale si a afla mai multe despre un sport care te interesează.
Parintii adora sa faca parte din viata copilului lor, dar unii parinti merg prea departe si se implica prea mult. Rapoartele sugereaza ca uneori parintii incearca sa aiba o influenta prea mare asupra modului in care progreseaza copiii lor. Acest lucru este un adevar al sportului de tineret. Unele dintre impacturile negative ale acestei influente includ: stresul (care uneori poate duce la boli), evitarea anumitor activitati, pierderea entuziasmului, comportamentul necorespunzator si, in unele cazuri, o relație parintesca alterata. Exista o serie de motive pentru care parintii fac acest lucru. Ei doresc ca ai lor copiii lor sa aiba ceea ce poate nu au avut. Unii parinti incearca, de asemenea, sa retraiasca propria copilarie prin copiii lor. Unii sunt competitivi si vor sa tina pasul sau sa depaseasca rudele, vecinii sau prietenii.
Te mai poate interesa si: Tu de ce iti duci copilul la sport? Din ego, emotii sau maretie?
Un studiu realizat în 2009 de Holt N și colab. (Stilurile si practicile parentale ale sportului pentru tineri) a aratat ca exista parinti care isi sustin copii si parinti care sunt excesiv implicati in sportul copilului lor si au asteptări foarte mari (Holt, 2009). Teoria cu care au venit N. Holt si colegii sai a fost ca,s-au raportat niveluri crescute de succes si motivatie a sportivilor atunci cand au primit feedback pozitiv de la parinti (2009).
Cercetatorii descriu in articol ca exista in principal doua tipuri de crestere a copilului, sensibil și exigent (2009).
Sensibil se refera la parintii care isi sustin si raspund nevoilor copilului lor. Exigent se refera la parintii care controleaza, isi supravegheaza copiii cu atentie si se asteapta ca ordinele sa fie respectate fara a fi nevoie sa le explice (Holt, 2009). Din pacate, exigent pare a fi stilul de parinti care are ca rezultat un comportament agresiv.
Exista alte consideratii implicate, cum ar fi impingerea copiilor prea tare, prea devreme sau greseala in a realiza ca nu fiecare copil este un sportiv, sau sa-si forteze copilul sa practice un sport sau mai multe.
Cu toate acestea, realitatea dura este ca parintii ambitiosi au potentialul de a-si opri copiii de la sport definitiv.
Acest lucru poate duce la abandonul de masa in sporturile pentru tineri, care la randul lor pot avea efecte negative asupra sanatatii mentale si fizice a copilului pe masura ce acesta / ea crește.
Rapoartele din mass-media si ale persoanelor implicate in sporturile pentru tineri sugereaza un numar tot mai mare de incidente care implica adulti care se comporta in mod necorespunzator la evenimentele sportive ale copiilor lor. Acest lucru ilustreaza faptul ca parintii ambitiosi nu sunt vinovați doar in legatura directa cu copiii lor sportivi, ci si vinovati pentru implicarea negativa in contextul sportiv mai larg, adica certurile cu antrenorii, arbitrii, jucatorii adversi, fanii adversi etc. Exista o incalcare a limitelor sociale aici, care poate descuraja permanent copiii in cauza sa ramana in sportul ales de ei.
Nu rata nici: Un singur sport pana in 14 ani sau mai multe?
Putem vedea ca parintii au un rol important de jucat in viata sportiva a copiilor lor. Cu toate acestea, exista o limita care este frecvent incalcata de parintii prea entuziasti si, odata cu trecerea acestei limite, pot exista repercusiuni grave pentru acei copii implicati. Implicarea stilului exigent de cretere a tinerilor sportivi ar trebui redus in beneficiul copiilor. Pentru aceasta avem nevoie de parinti echilibrati care sa ajute si sprijine copii in procesul lor de dezvoltare.
Image by Paolo Ghedini from Pixabay
