În experiențele noastre de părinți iubitori, vrem să le oferim totul copiilor noștri. Și pentru ca lor să le fie bine, avem tendința de a face diverse lucruri în locul lor atunci când nu ar trebui. Le facem curat în cameră, adunăm în urma lor diversele lucruri (de la haine murdare, la jucării), ne cerem scuze în locul copiilor, atunci când aceștia au greșit față de alții, îi ajutăm să-și dactilografieze referatele pentru liceu, ca să le termine mai repede, le facem sandvișurile, deși sunt suficient de mari pentru a și le prepara singuri, și exemplele pot continua. Intențiile sunt bune, însă nu-i ajutăm cu nimic. „Pentru a ne ajuta copiii să fie adulți responsabili, trebuie să-i lăsăm să se descurce. Nu poți deveni maestru într-un anumit domeniu dacă nu lucrezi în acel domeniu, dacă nu exersezi și dacă nu te lovești de greutăți”, spune Sara Bean, coordonatorul în cadrul proiectului Empowering Parents.
Potrivit acesteia, părinții sunt atât de grijulii, încât fie găsesc soluții pentru diversele probleme ale copiilor lor, fie fac tot posibilul ca aceștia să prevină apariția acestor probleme.
Este vital însă, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, să-i lăsăm posibilitatea să greșească și să se confrunte cu diverse probleme la care să găsească singur soluții. Chiar și pentru simplul motiv că nu vom trăi o veșnicie ca să le oferim soluții de fiecare dată când vor avea o problemă.
Top 5 soluții pentru tantrumurile copiilor mici
De ce cad părinții în capcana soluțiilor?
Potrivit Sarei Bean, motivele depind de la părinte la părinte. Sunt însă câteva lucruri pe care acești părinți le au în comun.
1. Sentimentul de vină sau de milă
Sunt părinți care au copii adoptați sau sunt părinți singuri care încearcă să suplinească lipsa părinților naturali sau a celuilalt părinte prin grijă excesivă. În această categorie mai sunt înscriși părinții copiilor care au ușoare dizabilități sociale, își fac mai greu prieteni, se integrează mai greu într-un colectiv.
2. Anxietatea
Sunt părinți care pur și simplu nu suportă să vadă că fiul sau fiica lor au un disconfort vizibil cauzat de o anumită situație. Și pentru a rezolva această problemă, părintele preia asupra lui întreaga responsabilitate. Însă, în acest fel, nu-i lasă copilului șansa de a lucra cu propriile sentimente, de a și le accepta și de a le depăși pe cele negative.
3. Așa au fost „antrenați” de către copii
În această categorie se înscriu părinții care le-au spus copiilor să facă anumite lucruri, iar copiii au început să se manifeste violent, prin țipete, plânsete, aruncarea diverselor lucruri etc. Pentru a nu mai primi acest gen de răspuns și pentru a nu mai da ocazia unor noi „explozii”, părinții evită să le mai ceară ceva copiilor. Însă, în acest fel, nu numai că respectivii părinți nu îi vor învăța pe copii lecția responsabilității, însă nici nu-i vor putea învăța pe copii să-și gestioneze sentimentele. În plus, le vor valida copiilor lecția intimidării, a agresării, a comportamentului abuziv pentru a-și rezolva problemele.
Citeste continuarea: 1 2
