Ai crescut într-o familie în care nu se vorbea despre sentimente? Cum se vede asta în relațiile tale de adult - Pagina 2 din 3 - Sfatulparintilor.ro
Ultimele
Din 2010 • Peste 40.000 articole
Google Logo Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ai crescut într-o familie în care nu se vorbea despre sentimente? Cum se vede asta în relațiile tale de adult

familie în care nu se vorbea despre sentimente
Credit foto: ID 73061217 © Wavebreakmedia Ltd | Dreamstime.com

5. O critică obișnuită poate fi percepută ca o respingere

Partenerul îți spune că ai uitat să faci ceva sau că ar prefera să procedezi diferit într-o anumită situație. Deși observația privește un comportament concret, tu poți avea impresia că îți este pusă la îndoială întreaga valoare. Dacă în copilărie sentimentele tale erau frecvent minimalizate sau criticile erau însoțite de rușinare, este posibil să fi devenit mai sensibil la reacțiile negative ale celorlalți. O nemulțumire exprimată de partener poate trezi teama că nu ești suficient de bun sau că relația este în pericol.

Un studiu publicat în martie 2026 în revista Psychological Reports, realizat pe un total de 691 de participanți în trei cercetări, a identificat o asociere între invalidarea emoțională resimțită în copilărie și dificultățile de a ierta greșelile persoanelor apropiate. Participanții care raportau astfel de experiențe aveau tendințe mai pronunțate de evitare și, în anumite situații, de resentiment sau dorință de răzbunare.

În viața de cuplu, acest lucru se poate manifesta prin reacții defensive, retragere sau dificultatea de a accepta o scuză. Poți ajunge să te protejezi atât de mult de posibilitatea unei noi dezamăgiri, încât îți devine greu să observi când partenerul încearcă sincer să repare o greșeală.

7 semne ca esti copilul unor parinti toxici

6. Te apropii de cineva, apoi te sperii când relația devine serioasă

La începutul unei relații, totul poate părea simplu. Vă întâlniți, vă distrați și descoperiți lucruri în comun. Dar, pe măsură ce apropierea emoțională crește, începi să te simți inconfortabil. Poate te deranjează întrebările despre viitor, discuțiile despre sentimente sau dorința partenerului de a petrece mai mult timp împreună. Pentru persoanele care au învățat de mici să își gestioneze singure emoțiile, apropierea poate fi însoțită de teama de a deveni dependente de cineva. Au nevoie de afecțiune, dar se simt mai în siguranță atunci când păstrează o anumită distanță.

Teoria atașamentului descrie mai multe moduri în care oamenii se raportează la apropiere, încredere și disponibilitate emoțională. Experiențele din copilărie pot contribui la formarea acestor tipare, alături de relațiile și experiențele ulterioare. Un studiu longitudinal care a urmărit participanți din copilărie până la începutul vieții adulte a arătat că experiențele timpurii de atașament și calitatea prieteniilor din adolescență au legătură cu experiențele emoționale din relațiile romantice de mai târziu.

Așadar, dacă te surprinzi retrăgându-te exact când o relație începe să devină importantă, merită să te întrebi ce anume îți provoacă disconfort: persoana de lângă tine sau vulnerabilitatea pe care o presupune apropierea?

7. Încerci să rezolvi problemele partenerului, dar uiți să îi asculți emoțiile

Ai avut o zi dificilă și îi povestești partenerului ce s-a întâmplat. Înainte să termini, el începe să îți explice ce ar fi trebuit să faci, cum să răspunzi data viitoare și de ce nu merită să te superi. Poate are intenții bune, dar tu te simți și mai puțin înțeles. Acest comportament poate apărea în relațiile în care unul dintre parteneri a crescut într-o familie orientată aproape exclusiv către soluții practice. Dacă părinții reacționau la tristețe prin sfaturi și la teamă prin explicații, copilul putea învăța că rolul său este să rezolve problema, nu să discute despre emoția provocată de aceasta.

Ca adult, poate reproduce aceeași abordare. Când persoana iubită este supărată, încearcă să repare imediat situația, fără să observe că aceasta are nevoie mai întâi să fie ascultată. Uneori, o întrebare simplă poate schimba conversația: „Vrei să căutăm o soluție sau ai nevoie doar să te ascult?”. Răspunsul îl ajută pe fiecare să înțeleagă ce fel de sprijin este potrivit în acel moment.

De ce unii părinți nu vorbeau despre sentimente?

Tăcerea emoțională dintr-o familie poate avea mai multe explicații. Unii părinți au crescut, la rândul lor, în medii în care vulnerabilitatea era descurajată. Au fost învățați că băieții nu plâng, că problemele familiei nu trebuie discutate cu nimeni sau că un copil ascultător nu își contrazice părinții.

Alții au traversat perioade dificile, cu probleme financiare, responsabilități numeroase sau puțin timp disponibil pentru conversații. În asemenea situații, atenția poate fi concentrată pe nevoile practice ale copilului, în timp ce nevoile emoționale primesc mai puțin spațiu.

Există și familii în care afecțiunea este exprimată mai ales prin gesturi: mâncare pregătită, ajutor oferit, grijă pentru sănătate sau sprijin material. Copiii pot învăța să recunoască aceste forme de iubire, dar pot avea în continuare nevoie de conversații prin care să își înțeleagă emoțiile.

Absența discuțiilor despre sentimente nu înseamnă automat că un copil a fost lipsit de iubire. Contează și felul în care adulții reacționau când acesta era trist, speriat, furios sau avea nevoie de alinare.

Citeste continuarea: 1 2 3

Dacă ți-a plăcut articolul și crezi că cineva poate beneficia de informatiile din el, te invităm să ne dai like și share. Îți mulțumim! Urmărește Sfatulparintilor.ro și pe Facebook și GoogleNews!
Redactor-Șef Sfatul Părinților - Jurnalist, cu 30 de ani experienta in presa scrisa si online, comunicare si social-media. Pasionata de dezvoltare personala, astrologie, spiritualitate. Mii de articole scrise pentru sfatulparintilor.ro, din anul 2011, in domenii diverse: sarcina, bebelusi, parenting, sanatate, alimentatie, familie, timp liber, astrologie, lifestyle, retete, relatii si cuplu.
Data articol: 16/11/2026 (actualizat la: 16 noiembrie 2026)