Cand ajungi in parc cu copiii, realizezi ca el interactioneaza cu alti copii, educati de alti parinti. Unele modele de comportament sunt compatibile cu al copilului tau, altele nu. Si atunci ce faci? Incerci sa-i disciplinezi pe cei care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu copiii tai?
Ai incercat sa faci acest lucru? Cum te-ai simtit? Cel putin ciudat, nu?
Interventie inseamna deschidere
Specialistii spun ca atunci cand incerci sa disciplinezi un copil care nu este al tau ii arati deschidere adultului care va deveni. Si e una sa dojenesti un copil pentru ca a lovit alt copil si alta sa mustruluiesti un adolescent care fura cheile masinii tatalui. Daca pustiul este cineva din anturajul apropiat, ruda, vecin, coleg de scoala al copilului tau etc., te poti transforma in adultul de incredere, la care va veni atunci cand va fi in dificultate. Si atunci, merita sa-ti asumi riscul de a-l ajuta.
Nu stii ce se petrece cu copilul
Atunci cand ai intentia de a disciplina copilul altuia gandeste-te mai intai: Esti sigur ca stii ce se petrece cu copilul? Stii care este viata lui? Stii in ce te bagi? Atunci cand iti disciplinezi propriul copil stii exact ce se petrece cu el, daca a reactionat intr-un anume fel pentru ca a fost obosit, flamand, nervos. Ii stii comportamentul, ii stii modul in care reactioneaza.
Dar cand e vorba de un copil oarecare, din parc? Nu stii nimic despre el, despre familia lui, despre viata lui!
Citeste continuarea: 1 2
