Ori de cate ori copiii tai iti scapa de sub control si din mana, te poti consola cu gandul ca insasi puterea nemarginita a lui Dumnezeu nu s-a putut aplica asupra copiilor Lui.
Se spune ca, dupa de Dumnezeu a creat Pamantul si Raiul, El a creat pe Adam si pe Eva. Si primul lucru pe care l-a spus catre ei a fost: „Nu aveti voie’”.
„Nu avem voie sa ce?”, a replicat Adam.
„Nu aveti voie sa mancati acel fruct interzis”, a raspuns Dumnezeu.
„Fruct interzis? Avem un fruct interzis? Hei, Eva… avem aici un fruct interzis! Sigur ca nu il mancam! Ba… sigur ca da!!”
„Nu manca din acel fruct!” a spus Dumnezeu.
„De ce?”
„Pentru ca eu sunt Creatorul si asa spun eu!” a spus Dumnezeu, intrebandu-se de ce nu s-a oprit cu creatia sa dupa ce a facut elefantii si a mai continuat si cu acesti doi oameni. Cateva minute mai tarziu, Dumnezeu si-a vazut copiii mancand mar si s-a enervat.
„Nu v-am spus sa nu mancati din acel fruct?” a spus Parintele.
„Mmmm, pai, ba da…” a replicat Adam.
„Atunci de ce ati facut-o?”.
„Eu nu sunt de vina!” a spus Eva.
„Ba da, ea a inceput, ea m-a provocat!!” a spus Adam. „Ba nuuu!”, „Ba da!!”, „BA NUU!”.
Satul de cearta, nerecunostinta si indisciplina celor doi, pedeapsa lui Dumnezeu a fost ca Adam si Eva trebuie sa aiba proprii lor copii. Si astfel sablonul a mers mai departe si nu s-a schimbat niciodata de atunci incoace.
Dar exista si o parte buna pentru noi din aceasta istorisire: Daca ai incercat in mod constant si iubitor si perseverent sa dai intelepciune si educatie copiilor tai si nu s-a lipit de ei asa cum ai fi vrut tu, nu te judeca si nu fi aspru cu tine. Daca Dumnezeu a avut probleme in a-si stapani proprii copii, ce te face sa crezi ca va fi floare la ureche pentru tine?
(pilda americana)
Aceasta pilda ne mai trezeste putin la realitate si ne ajuta sa ne relaxam, cel putin pe acei parinti care isi doresc sa-si creasca copiii impecabil si cred ca e suficient ca ei sa spuna copilului o vorba (buna) de facut, ca gata, el se si executa numai pentru ca asa spune mami sau tati. Iar daca acest lucru nu se intampla, ne suparam, suferim, citim „n” carti despre cum e mai bine sau corect sa cresti copiii, reviste de parenting si orice ne pica in mana si ne da iluzia ca reusim sa devenim asa cum credem noi ca trebuie sa fim.
Adevarul este ca de prea multe ori ne lasam sufocati de stresul zilei de astazi si credem ca ziua de maine este raspunsul la fericirea mult asteptata.
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai buna dupa ce ne vom casatori, apoi dupa ce vom avea un copil, apoi ca inca unul ne va face cu adevarat fericiti. Apoi suntem frustrati ca cei mici nu ne asculta, ca nu sunt suficient de mari ca sa inteleaga de vorba noastra si ca noi sa ne intelegem mai bine cu ei. Dupa ce mai trec niste ani, suntem frustrati ca avem adolescenti de crescut si ca vom fi cu siguranta fericiti dupa ce ei vor iesi din aceasta etapa tare dificila pentru ei si pentru toata familia.
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand sotul sau sotia va avea acel serviciu mai bun si va castiga mai bine ca sa avem un nivel mai bun de trai; cand reusim sa slabim acele 7 kilograme care ne stau pe creier si ne fac sa nu ne acceptam cand ne uitam in oglinda; cand ne luam o masina mai buna sau mai frumoasa sau cand vom fi capabili sa ne ducem intr-o vacanta minunata asa cum tot visam…
Nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit decat acum, in prezent. Daca nu acum, atunci cand?
Viata ta va fi mereu plina de provocari pe care uneori le numesti nemultumiri si de care vrei sa scapi, crezand ca dupa ce ele trec te asteapta fericirea, adica lipsa oricarei provocari. Este fals. Aceasta inseamna viata: un lung sir de provocari care te ajuta sa evoluezi si sa inveti lectia de a te bucura de traiul care ti-a fost dat de Creator, gasind in preajma ta toate micile motive de bucurie pe care sa le inlantui pe un sirag pe care sa il ai mereu la tine si sa il privesti permanent ca sa realizezi cat esti de norocos.
Nu rata nici: Ce ai vrut sa faci si ti s-a parut imposibil?
Una din cele mai frumoase pilde pline de inspiratie pentru noi toti este scrisa de Alfred D Souza.
El a spus: „Pentru multa vreme, eu am crezut ca viata este despre a incepe – ca asta inseamna adevarata viata. Dar mereu a fost cate un obstacol pe drum, ceva care trebuia facut inainte, ceva neterminat de care trebuia sa ma ocup sau o datorie de platit. Si ca apoi, dupa ce le voi fi rezolvat pe toate acestea, viata adevarata va incepe pentru mine. Intr-un final am realizat ca toate aceste obstacole insirate unele dupa altele reprezinta de fapt viata mea.
Aceasta perspectiva m-a ajutat sa vad ca nu exista o cale anume catre fericire. Fericirea este insasi calea vietii asa ca pretuieste fiecare moment pe care il traiesti acum. Si fa-l sa fie mai valoros pentru ca l-ai impartit cu cineva special, suficient de special incat sa iti petreci timpul cu el… si tine minte ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca opreste-te sa tot astepti pana cand termini scoala,
pana cand te intorci din nou la scoala,
pana cand slabesti 5 kilograme,
pana cand te ingrasi 4 kilograme,
pana cand vei avea copii,
pana cand copiii pleaca de acasa,
pana cand incepi serviciul,
pana cand renunti la serviciu,
pana cand te casatoresti,
pana cand divortezi,
pana vineri seara,
pana duminica dimineata,
pana cand iti cumperi o casa sau o masina noua,
pana cand termini ratele la acea casa sau masina noua,
pana la primavara, pana la vara, pana la toamna, pana la iarna,
pana cand ai implinit 16 ani,
pana cand reusesti sa bei bautura preferata, pana cand te trezesti din betie,
pana cand mori, pana cand te nasti din nou,
Pana cand te decizi ca nu exista un alt moment mai potrivit ca sa fii fericit decat acum…
Fericirea este calatoria, nu destinatia.
Asa ca…. Munceste ca si cum nu ai nevoie de bani…. Iubeste ca si cum nu ai fost ranit niciodata …. Si danseaza ca si cum nimeni nu se uita la tine….”
Sa ai un week-end plin de fericire!
Image by Pezibear from Pixabay
