Cum recunoști semnele timpurii ale anxietății la școlari. Ce transmite copilul chiar dacă nu știe cum să le spună

Anxietatea nu este o problemă „doar de adulți”. Din ce în ce mai mulți copii, inclusiv cei din ciclul primar, se confruntă cu teamă, nesiguranță și presiune emoțională, adesea fără să știe cum să ceară ajutor.
Școlarii de azi cresc într-o lume plină de stimuli, competiție și așteptări. Chiar și un copil vesel și comunicativ poate ascunde o stare de îngrijorare constantă, iar părintele atent poate observa primele semne înainte ca ele să se transforme în anxietate propriu-zisă.

1. Copilul tău evită anumite activități sau persoane

Unul dintre primele semne ale anxietății este evitarea.
Poate refuză să meargă la școală fără un motiv clar, se plânge că îl doare burta dimineața sau găsește mereu scuze pentru a nu participa la activități în grup.

🔹 Poate fi teama de a greși, teama de a fi judecat sau de a nu se ridica la așteptările celorlalți.
🔹 Uneori, copilul preferă să rămână „invizibil” – liniștit, cuminte, dar interiorul său fierbe de neliniște.

💡 Ce poți face: vorbește cu blândețe, fără reproșuri:

„Văd că îți e greu să mergi azi la școală. Ce te face să te simți așa?”
Copiii se deschid când simt că nu sunt criticați, ci înțeleși.

Cum îți afectează anxietatea stomacul. Legătura surprinzătoare dintre emoții și digestie

2. Somatizarea: dureri fără cauză medicală

Mulți copii anxioși exprimă emoțiile prin corp.
Dureri de cap, greață, burtică, transpirație sau amețeală înainte de o situație solicitantă (test, serbare, întâlnire cu un profesor) sunt semnale de stres interior.

🔸 Dacă aceste episoade se repetă și nu există o cauză medicală, este posibil ca anxietatea să se manifeste somatic.

💡 Ce poți face: oferă-i un sentiment de siguranță și rutine stabile.
Copiii anxioși se calmează când știu „ce urmează” — ora de plecare, orarul, cine îi ia de la școală etc.

3. Se critică frecvent sau se teme de greșeli

Anxietatea la școlari se poate manifesta prin perfecționism excesiv.
Copilul devine propriu său critic, se enervează ușor când nu reușește, își rupe foile sau spune des:

„Nu sunt bun la asta” sau „nu pot”.

🔹 În spatele acestor replici se află frica de respingere sau de a dezamăgi.
🔹 De multe ori, copiii anxioși au o voce interioară dură, moștenită inconștient din mediul familial.

💡 Ce poți face: laudă efortul, nu rezultatul.

„Sunt mândru că ai încercat, chiar dacă n-a ieșit perfect.”
Așa învață că greșeala nu e o tragedie, ci o parte din procesul de învățare.

4. Se agită, devine irascibil sau se retrage brusc

Anxietatea nu arată mereu ca frică — uneori arată ca furie sau tăcere bruscă.
Unii copii izbucnesc aparent „din nimic”, alții se închid complet în sine.

🔹 Reacțiile extreme sunt semne că sistemul nervos e suprasolicitat.
🔹 În spatele unei crize de furie poate fi, de fapt, frica de pierdere a controlului.

💡 Ce poți face: păstrează calmul.
Răspunde cu empatie, nu cu pedepse. Când copilul vede că nu-l respingi în momentele grele, învață să se liniștească singur mai ușor data viitoare.

Citeste continuarea: 1 2