Dacă ajungi la despărțire, e clar că lucrurile nu stau pe roze. Vor fi, inevitabil, sentimente rănite și, odată cu ele, apare și tentația de a plăti din polițe. Oricum ar fi, conflictele nu se rezolvă cu cel mic de față. Pentru că nu va înțelege mai nimic din argument, dar va prelua emoțiile. Va fi doar trist sau se va teme fără a avea posibilitatea de a-și explica cum se cuvine ce se petrece.
Negocierea custodiei are nevoie să țină cont de interesul și binele copilului și nu de polițele menționate la paragraful anterior. Programul lui de viață e cel care contează. Igiena lui corectă emoțională și de viață e importantă. Și, ulterior, punerea în practică a custodiei are nevoie de normalitate. Nu de tensiune și nici de comentarii de față cu cel mic. Copilul are nevoie de timp de calitate petrecut cu ambii părinți. Există și situații obiective în care unul dintre părinți devine nociv pentru copil. Doar că decizia de a întrerupe relațiile cu acesta are nevoie să fie obiectivă și nu bazată pe sentimentele rănite ale celuilalt părinte.
La fel de importantă este nevoia copilului de a primi asigurări constante că ruperea relației nu i se datorează. Copiii tind să își asume responsabilitățile adulților. Are nevoie să i să permită să fie fericit în ciuda faptului că părinții lui trec printr-o perioadă grea. Și chiar să afle că asta se așteaptă de la el.
Așadar, înainte să te întrebi ce înseamnă un divorț pentru copilul tău, răspunde la întrebarea “ce planuri aveți voi, părinții lui”.
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
