Multe femei fac mari confuzii in mintea lor intre aceste etape, cand incepe una si cand alta, cand si daca se suprapun etapele intre ele si astfel traiesc conflicte care devin drame si ajung la boli serioase, uneori nevindecate pentru ca ele nu constientizeaza cauza mental emotionala a imbolnavirii lor si persista in acelasi tipar de gandire care le-a dus la boala.
Sunt mame care mentin un control asupra copilului inclusiv in anii lor de maturitate, sunt mame care sufera si se supara foarte mult daca copiii lor, indiferent de varsta, nu le asculta, nu le urmeaza sfaturile.
Sunt mame care se ingrijoreaza dincolo de limita fireasca, crezand ca puii lor traiesc intr-o lume plina de pericole iar ele nu pot fi cu ei mereu sa ii apere, fapt pentru care fie le blocheaza copiilor evolutia prin lume, din pricina fricii, tinandu-i pe loc in medii securizante din punctul lor de vedere, fie sufoca copiii dorind sa fie cu ei mereu ca sa ii apere.
Sunt mame care considera, inconstient desigur, ca atunci cand copiii deveniti adolescenti nu le mai asculta, asta inseamna ca, gata, “mi-am pierdut copilul”, “l-am scapat din maini”. Astfel dezvolta conflicte de pierdere care duc in timp la anumite tipuri de boli, desi niciodata nu si-au pierdut copiii, din contra, au ocazia frumoasa sa isi vada copilul in actiune prin viata si sa ii calauzeasca pasii cu gandurile lor de incredere, sustinere si binecuvantare.
Sunt mame care in fata diverselor conflicte cu copiii lor deveniti mai mari, se devalorizeaza ca nu au fost ele in stare sa fie mame de succes, ca fie le judeca lumea, fie se judeca ele pe ele pentru asa zisul esec al diferentei dintre ele si copiii lor la modul cum vad si cum traiesc viata. In loc sa isi sustina copiii cu bucurie si cu entuziasmul noului, ele stau sa isi vindece diverse parti ale corpului afectate de conflictul de devalorizare de sine.
Sunt mame care se supara pe copii pentru varii motive si nu stiu si nu pot ierta, drept pentru care isi “iau mana” de pe acestia, suparate foc, refuzand total imixtiunea in lumea lor dar cu emotii negative in spate, de separare, simtindu-se respinse si neiubite, caz in care apar alte boli specifice acestor emotii.
Vine si etapa aparitiei vietii sexuale a copiilor lor, iar fiecare generatie are alte specificitati. Mamele au conceptii solide pe tema aceasta si doresc sa le impuna la fel de solid copiilor lor, cu control, cu manipulare, cu persuasiuni, cu asteptari enorme. Exista cazuri destule in care aceasta atitudine a dus fie la blocarea sexualitatii copiiilor lor, cu consecinte pe termen lung, fie – in cazul in care copilul nu a ascultat – la conflicte sexuale ale mamelor manifestate pe aparatul lor genital.
Exemplele pot continua la nesfarsit.
Cheia in toate aceste situatii este intelegerea corecta, in aliniere cu divinul din noi, a ce inseamna cu adevarat a materna.
A materna inseamna a crea si iubi neconditionat.
A crea inseamna a da nastere unei noi vieti sau unui nou proiect, de la un cantec la o pictura, de la o afacere la o noua casa. Nu toate femeile sunt menite sa devina mame biologice dar acest lucru nu trebuie sa le creeze ganduri de frustrare sau devalorizare, cat timp pot crea altfel, mentinandu-si astfel sanatoasa si ceakra 2, cea asociata organelor genitale.
A sti cum sa creezi cu adevarat inseamna a sti cum sa te iubesti cu adevarat, caz in care nu dai nastere la copii doar ca sa iti umple un gol de neiubire sau ca sa tii un barbat langa tine, intrucat golul acela tot nu va disparea si va reveni in forta si mai mare cand copilul va creste si va pleca de acasa, creand in mama un conflict de pierdere de cuib.
