De ce nu poti fi prietenul copilului tau. Ce se intampla cand iti tratezi copilul de la egal la egal
Daca a fi prietenul copilului tau ar insemna calea spre cresterea lui cu succes, ar fi fost foarte simplu. In realitate, insa, lucrurile sunt mult mai complicate de atat. Copiii si adolescentii au nevoie de limite, de o structura solida, de o separare sanatoasa de parinti pentru a se putea transforma in adulti cu respect de sine.
Rolul de parinte este sa-i ghidezi pe copii, sa-i consiliezi, sa le setezi consecinte atunci cand comportamentul lor nu este corespunzator. Cand esti in situatia de “parinte-prieten” este mai greu sa setezi limite pentru un comportament necivilizat.
Iata ce spun specialistii de la Empowering parents despre relatia de prietenie dintre parinti si copii.
“Cand iti tratezi copilul ca si cand ar fi prietenul tau, ii transmiti mesajul ca este egalul tau, ca puterea lui este egala cu a ta. Am vazut, de-a lungul carierei mele, mai multi parinti care au respectat cu sfintenie cererile copiilor lor pentru a fi parinti <cool>. Cateodata, din cauza programului foarte incarcat, acasa si la birou, este mai usor sa fii un prieten pentru copilul tau. Este mai confortabil. Nu creeaza legaturi puternice intre parinte si copil si, in plus, ii va fi greu sa gestioneze relatiile cu ceilalti adulti”, spune Janet Lehman, psihoterapeut comportamental cu o experienta de peste 30 de ani in lucrul cu parinti, copii si adolescenti, co-creatoarea programului pentru parinti si copii “The Total Transformation Program”.
Potrivit acesteia, atunci cand esti de la egal la egal cu copilul tau, respectul lui pentru tine si pentru ceilalti adulti poate fi diminuat. In plus, ii transmiti ca este cumva responsabil pentru emotiile tale. Ceea ce nu este deloc corect fata de copilul tau. Tratandu-l ca pe egalul tau, nu-i permiti, de fapt, sa se manifeste ca un copil.
Relatia parinti-copii: Spui sau nu copilului tau “Imi pare rau, am gresit fata de tine”?
Copiii au nevoie sa traiasca din plin fiecare etapa a dezvoltarii lui, astfel incat atunci cand ajunge la maturitate sa stie care este locul si rostul lui pe aceasta lume.
“Cand esti prietenul copilului tau, ii poti spune copilului mai multe decat are nevoie. Ii poti vorbi despre dificultatile cu care te confrunti in viata de adult. Iar acest lucru ii poate transmite mesajul ca tu esti <slab>, iar el – prietenul tau – trebuie sa fie <puternic> ca sa te sprijine si pe tine. Este OK sa ai probleme, insa sa le impartasesti cu copilul tau poate fi prea mult. Prea multe informatii pe care el trebuie sa le poate manageria corespunzator. Ca parinte, insa, trebuie sa il ajuti pe el sa-si rezolve problemele, sa le transmiti mesajul <Sunt aici! Sunt un adult responsabil si te pot ajuta!>”, explica Janet Lehman.
Aceasta sustine ca se poate ajunge la lipsa de respect din partea copilului atunci cand acesta isi formeaza despre tine imaginea ca esti un adult cu multe probleme, care nu este capabil sa si le rezolve singur. Copilul are nevoie sa fie ascultat de catre parintele lui si nu invers. “Mama mea mi-a spus prea multe din problemele ei. Imi vorbea despre cat de teama ii era ca tata o sa-si piarda interesul pentru ea. De la varsta frageda am stiut cat de sensibila este mama mea si am devenit <parintele> ei. Am devenit persoana care trebuie sa aiba grija de mama. Cand, in realitate, ar fi trebui sa fie invers. Copiii n-ar trebui sa stie ce probleme sunt in casnicia voastra. Copiii n-ar trebui sa va auda certandu-va. Iar atunci cand se intampla sa-i spui <Imi pare rau ca a trebuit sa auzi asta! Nu era ceva ce tu ar fi trebuit sa auzi. Eu si tata/mama vom avea grija sa nu se mai repete!>. Daca familia trece printr-o perioada cu dificultati financiare, copilul isi va da seama de asta. Si nu este un lucru rau. Ii puteti spune <Nu vrem sa te ingrijorezi pentru asta. Mama si tata vor munci ceva mai mult ca sa rezolve situatia!>”, mai spune Lehman.
Citeste continuarea: 1 2
