De ce nu poți fi prietenul copilului tău. Ce se întâmplă când îți tratezi copilul de la egal la egal

Cum să nu îi mai spui prea multe copilului tău

Atunci când îi spui copilului „de toate”, îl încarci, de fapt, cu vulnerabilitățile tale. Iar el este un simplu copil, care nu are nevoie de o responsabilitate atât de mare. Copiii nu sunt suficient de maturi pentru a gestiona o astfel de emoție. Abia reușesc să și le stăpânească pe ale lor, darămite să le mai aibă în spate și pe ale părinților.

Dacă ai făcut asta până acum, încearcă să-i spui: „Cred că ți-am spus prea multe și te-am încărcat cu problemele mele. Nu o să mai fac asta!”. Stabilind aceste limite, se va simți o transformare în relația părinte-copil.

Cine este părintele?

Când ești prietenul copilului tău și-l tratezi ca pe egalul tău, este mai dificil să-i stabilești limite și consecințe. Cum ar fi, de exemplu, dacă cel mai bun prieten al tău ți-ar stabili niște consecințe pentru că ai întârziat la întâlnire? Sigur i-ai râde în față! Ultimul lucru pe care îl așteptăm de la prietenii noștri este să ne fie profesori și să ne dea pedepse.

„Ceea ce vreau să spun este că prietenia cu copilul tău nu trebuie să fie în sensul tradițional. Rolul tău este acela de părinte. Dacă ești doar prietenul copilului tău, dacă l-ai transformat în confidentul tău, nu-ți va lua niciodată autoritatea de părinte în serios”, explică Janet Lehman.

4 probleme acute ale relatiei parinte-copil si cum sa le pui capat

Eu cu cine țin?

Atunci când îi împărtășești copilului problemele tale, în special pe cele legate de partenerul de viață, lucrurile se complică din două puncte de vedere.

În primul rând, forțezi copilul să se plaseze de o parte sau de alta a barierei. Nu este corect să-ți pui copilul să aleagă între cei doi părinți.

În al doilea rând, pierzi conectarea cu partenerul de viață. Problemele de cuplu se rezolvă între partenerii cuplului, eventual cu ajutorul prietenilor sau al terapeuților.

Importanța separării de părinte

Atunci când cresc, copiii au nevoie să se separe de părinții lor. Atunci când tu, ca părinte, le-ai împărtășit atât de multe, le va fi foarte dificil să „iasă în lume”. Nu vor putea să părăsească locuința părintească și nu vor putea funcționa „de unii singuri”.

Deși este destul de greu de acceptat, copiii au nevoie de separare pentru a se putea dezvolta armonios și a deveni adulți responsabili.

Ca părinte, trebuie să-ți ajuți copilul să funcționeze ca individ de sine stătător.

„Desigur, asta nu înseamnă că nu ar mai trebui să petreci timp cu copilul tău sau să nu mai vorbești deloc cu el. Poți desfășura în continuare activități prietenoase cu copilul tău, chiar îi vor face foarte bine. Acestea contribuie din plin la sudarea unor relații foarte trainice.

Problemele încep în momentul în care devii unul dintre prietenii lui și uiți să mai fii și părintele lui. Părintele care îl ghidează, îl ajută, îi stabilește limite și îi oferă consecințe. Așa îl vei putea ajuta să devină un adult responsabil”, a adăugat Lehman.

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2