In experientele noastre de parinti iubitori, vrem sa le oferim totul copiilor nostri. Si pentru ca lor sa le fie bine, avem tendinta de a face diverse lucruri in locul lor atunci cand nu ar trebui. Le facem curat in camera, adunam in urma lor diversele lucruri (de la haine murdare, la jucarii), ne cerem scuze in locul copiilor, atunci cand acestia au gresit pentru altii, ii ajutam sa-si dactilografieze referatele pentru liceu, ca sa le termine mai repede, le facem sandvisurile desi sunt suficient de mari pentru a si le prepara singuri si exemplele pot continua. Intentiile sunt bune, insa nu-i ajutam cu nimic. “Pentru a ne ajuta copiii sa fie adulti responsabili, trebuie sa-i lasam sa se descurce. Nu poti deveni maestru intr-un anumit domeniu, daca nu lucrezi in acel domeniu, daca nu exersezi si daca nu te lovesti de greutati”, spune Sara Bean, coordonatorul in cadrul proiectului Empowering Parents.

Potrivit acesteia parintii sunt atat de grijulii incat fie gasesc solutii pentru diversele probleme ale copiilor lor, fie fac tot posibilul ca acestia sa previna aparitia acestor problema.

Este vital insa pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, sa-i lasam posibilitatea sa greseasca si sa se confrunte cu diverse probleme la care sa gaseasca singur solutii. Chiar si pentru simplul motiv ca nu vom trai o vesnicie ca sa le oferim solutii de fiecare data cand vor avea o problema.

 

 

De ce cad parintii in capcana solutiilor?

Potrivit Sarei Bean motivele depind de la parinte la parinte. Sunt insa cateva lucruri pe care acesti parinti le au in comun.

 

 

1. Sentimentul de vina sau de mila

Sunt parinti care au copii adoptati sau sunt parinti singuri care incearca sa suplineasca lipsa parintilor naturali sau a celuilalt parinte prin grija excesiva. In aceasta categorie mai sunt inscrisi parintii copiilor care au usoare dizabilitati sociale, isi fac mai greu prieteni, se integreaza mai greu intr-un colectiv.

 

 

2. Anxietatea

Sunt parinti care pur si simplu nu suporta sa vada ca fiul sau fiica lor au un disconfort vizibil cauzat de o anume situatie. Si pentru a rezolva aceasta problema, parintele preia asupra lui intreaga responsabilitate. Insa, in acest fel, nu-i lasa copilului sansa de a lucra cu propriile sentimente, de a si le accepta si de a le depasi pe cele negative.

 

 

3. Asa au fost “antrenati” de catre copii

In aceasta categorie se inscriu parintii care le-au spus copiilor sa faca anumite lucruri, iar copii au inceput sa se manifeste violent, prin tipete, plansete, aruncarea diverselor lucruri etc. Pentru a nu mai primi acest gen de raspuns si pentru a nu mai da ocazia unor noi “explozii”, parintii evita sa le mai ceara ceva copiilor ceva. Insa, in acest fel, nu numai ca respectivii parinti nu ii vor invata pe copii lectia responsabilitatii, insa nici nu-i va putea invata pe copii sa-si gestioneze sentimentele. In plus, le va valida copiilor lectia intimidarii, a agresarii, a comportamentului abuziv pentru a-si rezolva problemele.

 

 

Cum rezolvi situatia?

Rezolvarile pot fi multiple si depind de la caz la caz. Sigur vei avea nevoie de consultanta de specialitate in cazul in care te confrunti cu probleme de genul abuzului fizic sau al unor anxietati greu de depasit.

 

Pentru problemele mai simple, iata 5 tehnici care iti pot fi de folos:

 

1. Introspectia

De fiecare data cand ai impulsul de a face ceva in locul copilului intreaba-te cine este adevaratul beneficiar al acestei actiuni. Si apoi pune-ti intrebarea “De ce are nevoie cu adevarat copilul meu si cum sa fac sa-l ajut in acest sens?”. Gandurile au o influenta majora asupra comportamentului tau, asa ca pentru a avea un comportament diferit, trebuie sa gandesti diferit. Spune-ti in minte “Pot sa ma descurc cu aceasta situatie. Copilul meu este o persoana diferita, nu este o reflexie directa a mea. Sunt puternic si pot lua cele mai bune decizii pentru copilul meu”. Acest tip de gandire te poate ajuta sa nu mai faci lucruri pe care copilul tau le poate face singur si care ii vor folosi ca experienta de viata.

 

 

2. Distrage-ti atentia

Daca introspectia nu te ajuta, cauta o modalitate de a-ti distrage atentia. Fa curatenie, citeste, mergi la o plimbare, croseteaza, tricoteaza, suna-ti sotul/sotia, o ruda sau un prieten. Nu te mai gandi la ce se va intampla daca tu nu rezolvi situatia X, in locul copilului tau.

 

 

3. Stabileste reguli

Spune-i copilului ce asteptari ai de la el si retrage-i un privilegiu daca nu si-a indeplinit sarcina. De exemplu, ii poti spune copilului ca timp de 30 de minute in fiecare seara trebuie sa lucreze la o anumita materie. Si nu va avea voie sa utilizeze calculatorul pana cand nu expira timpul respectiv. Sau ii poti spune copilului ca vrei ca el sa-si faca curat in camera si nu va putea folosi skateboard-ul pana cand nu face acest lucru.

 

 

4. Ghideaza-l

Sunt situatii in care copilul pur si simplu nu stie ce are de facut. Sau nu stie de unde sa inceapa si atunci se simte coplesit de ceea ce trebuie sa faca. In acest caz, poti interveni cu elemente de ghidare. Il poti invata cum sa impacheteze un tricou, cum sa-si rasuceasca sosetele etc. Daca, de exemplu, copilul are o nelamurire in ceea ce priveste o tema, il poti ajuta sa-i explici cerinta sau sa o suni pe profesoara pentru a-ti explica. Insa nu este util pentru copil sa te apuci sa-i rezolvi problema sau sa-i pictezi lucrarea sau sa-i decupezi si sa-i lipesti imaginile pentru un referat.

 

 

5. Da-i voie copilului tau sa fie propria sa persoana

Unii copii isi manifesta propriile interese de la varste foarte mici. Nu forta copilul sa faca balet doar pentru ca tu ti-ai dorit foarte mult asta cand erai mica. Nu conteaza in ce fel se pregateste pentru scoala sau cum isi face temele, atata timp cat rezultatele lui sunt pozitive, iar profesorii sunt multumiti de el. Daca se simt prea cicaliti, copiii vor alege sa dea inapoi, doar pentru a ti se impotrivi.

 

Nu uita ca intentia ta de a-ti ajuta copilul se va transforma in incapacitatea lui de a reactiona la probleme, de a gasi solutii, de a-si putea manageria timpul, de a reactiona la factori de stres, de a-si gestiona sentimentele, de a comunica si relationa cu ceilalti, de a face fata la situatii neplacute din viata.