Până nu demult nu se cunoşteau repercusiunile lipsei de vitamine în organism. Deşi se bănuia încă din epoca renascentistă că există substanţe care asigură starea de sănătate optimă, abia în epoca modernă s-a determinat cu exactitate rolul fiecărei vitamine în parte. Mulţi cercetători au primit Premiul Nobel pentru identificarea vitaminelor care au permis milioanelor de oameni să-şi rezolve problemele cauzate de lipsa vitaminelor.
Dacă în majoritatea statelor lumii problema lipsei de vitamine în organism s-a rezvolvat, în ţările slab dezvoltate alimentaţia deficitară contribuie la apariţia carenţelor vitaminice.
Iată câteva exemple de boli, cauzate de lipsa de vitamine în organism, care au făcut ravagii cu secole în urmă.
1. Beriberi
Simptomele bolii beriberi erau scăderea în greutate, slăbiciune, durere, puls neregulat, insuficienţă cardiacă, afectarea creierului. Netratată corespunzător, boala era fatală. În Asia, boala Beriberi a fost considerată mulţi ani epidemie. Surprinzător, boala a afectat păturile înalte ale societăţii şi nu persoanele sărace. Deşi alimentaţia bogaţilor nu se putea compara cu cea a săracilor, totuşi, în cazul beriberi s-a dovedit că nivelul ridicat de trai nu înseamnă neapărat sănătate. Boala era cauzată de lipsa vitaminei B1. Şi s-a constatat că, în familiile bogate, se spăla de prea multe ori orezul, ceea ce conducea la pierderea vitaminei B1. Cum săracii nu prea spălau orezul, ei beneficiau din plin de această vitamină. O altă categorie afectată de beriberi erau alcoolicii, al căror organism nu putea absorbi corespunzător vitamina B1.
2. Pelagra
După descoperirea şi exploatarea Americii, porumbul s-a răspândit în întreaga lume. Deşi, cultivatorii americani, tratau porumbul cu var, europenilor nu le-a plăcut gustul şi a omis această etapă în prepararea lui. Pe măsură ce cultivarea porumbului se răspândea fulgerător, la fel de fulgerător s-a răspândit şi pelagra. Simptomele erau diaree, dermatită, demenţă şi, în final, decesul. Iniţial s-a crezut că porumbul este toxic. Mult mai târziu s-a descoperit că, deşi bogat în carbohidraţi, porumbul n-are vitamina B3 (niacină). Nativii americani, prin utilizarea varului, adăugau vitamina care lipsea din porumb.
3. Carenţa de biotină
Lipsa vitaminei B7 se numeşte deficienţă de biotină. Aceasta duce la iritaţii, mâncărimi, pierderea părului, anemia, afecţiuni mintale (halucinaţii, depresii, somnolenţă). Vitamina B7 se regăseşte în carne, ficat, lapte, alune şi unele legume. Carenţa de biotină este destul de rară, totuşi a fost întâlnită în rândul culturiştilor. Cum aceştia erau sfătuiţi să consume ouă crude, o proteină din albuş anihilează vitamina B7 şi astfel organismului îi este imposibil să o absoarbă. O carenţă uşoară de biotină se înregistrează şi în rândul femeilor însărcinate, de aceea se recomandă suplimentele vitaminice în cazul acestora.
4. Scorbut
Această boală a fost înregistrată prima dată în rândul oamenilor care trăiau pe mare. Ambarcaţiunile aveau doar alimente non perisabile sau carne sărată şi cereale uscate, aşa că marinarii consumau fructe şi legume foarte puţine spre deloc. Scorbutul presupune stare de letargie, apariţia de pete pe piele, sângerări gingivale, pierderea dinţilor, febră şi chiar deces. Civilizaţiile antice tratau scorbutul cu ajutorul plantelor. Cu timpul, însă civilizaţiile ulterioare n-au mai ţinut cont de valoarea acestor plante şi nu le-au mai folosit. Abia în secolul al XVIII-lea, s-a descoperit că citricele şi carnea de cal vindecă scorbutul, cauzat de lipsa vitaminei C.
5. Rahitism
Această boală duce la înmuirerea oaselor şi a muşchilor, ceea ce conduce la deformarea definitivă a acestora. Această boală a fost eradicată, însă mai sunt supuşi riscului bebeluşii alăptaţi de mame care nu stau suficient de mult la soare sau a căror alimentaţie nu este corespunzătoare. Formulele de lapte sunt îmbunătăţite astfel încât vitamina D şi Calciul să nu lipsească din hrana bebeluşilor. Specialiştii avertizează că boala poate reapărea din cauza faptului că foarte mulţi copii petrec majoritatea timpului în casă.
6. Ariboflavinoză
Această boală este întâlnită în rândul persoanelor malnutrite sau alcoolice. Cei care suferă de ariboflavinoză au limba roz deschis sau buze crăpate, li se umflă gâtul, au ochii roşii şi le scade numărul globulelor roşii. În cele mai grave cazuri se poate ajunge la comă şi deces. Boala este cauzată de lipsa vitamine B2 (riboflavină) şi poate fi contracarată prin consumul de carne, ouă, lapte, ciuperci, legume cu frunze verzi.
7. Lipsa de vitamina K
Jumătate dintre nou-născuţi prezintă această deficienţă. În cazurile severe, carenţa de vitamina K se manifestă prin hemoragii necontrolabile şi subdezvoltarea feţei şi a oaselor. În majoritatea spitalelor se injectează bebeluşilor vitamina K pentru a preveni formele grave ale bolii. Cei mai predispuşi riscului sunt copiii născuţi în afara spitalelor. Alte categorii care mai pot prezenta carenţe de vitamina K sunt alcoolicii, bulimicii, persoanele care ţin diete stricte sau cei care suferă de fibroză chistică.
8. Anemia prin deficit de vitamina B12
Această boală a fost identificată pentru prima dată ca simptom al bolilor autoimune. Ea duce la deteriorarea progresivă a măduvei spinării şi a creierului, ceea ce conduce la deficienţe motrice şi senzoriale. Odată apărute aceste afecţiuni cauzate de carenţa de vitamina B12, boala este ireversibilă. Cei mai supuşi riscului sunt vegetarienii întrucât nicio legumă nu produce suficientă vitamina B12. Bebeluşii alăptaţi sunt şi ei incluşi în categoria de risc dacă mama are chiar şi o uşoară carenţă.
9. Parestezia
Vitamina B5 se găseşte în aproape toate alimentele şi deficienţele se întâlnesc doar în rândul persoanelor care se înfometează, voluntarilor anumitor studii medicale şi celor cu dietă strictă şi mănâncă doar puţine alimente. Parestezia implică senzaţie de amorţeală sau stări legate de aceasta, precum furnicături sau redoare. Pentru că în zilele noastre este rar întâlnită, suplimentele vitaminice nu conţin B5.
10. Nictalopie
Cei care au observat această afecţiune sunt grecii şi egiptenii antici. Ei au descris boala ca nictalopie sau orbire de noapte. Cei care suferă de această boala nu pot vedea pe lumină slabă şi “orbesc” pe timp de noapte. Egiptenii au observat că persoanele care mănâncă mult ficat se pot vindeca. Aşa s-a ajuns la concluzia că nictalopia este cauzată de lipsa vitaminei A. Totuşi, suplimentele vitaminice obţinute ficat sunt periculoase dacă sunt consumate timp îndelungat. Vitamina A care se găseşte în morcovi este uşor modificată şi nu este toxică în doze mari. Îţi poate colora, însă pielea, în arămiu.
sursa foto: freedigitalphotos.net
