În exprimarea populară avem vorba cu lupul care-și schimbă părul dar năravul ba sau cea cu un animal mai domestic respectiv calul bătrân și mersul în buiestru. Ambele ilustrează aceeași problemă. Dezvățul pare că funcționează greu. Și implicit și învățatul de lucruri noi și, respectiv, opuse celor vechi. Să fie oare o conspirație? De ce deprinderile proaste se învață repede și se uită greu?
Eu cred că mai degrabă este doar una dintre consecințele felului în care ne funcționează mintea (și respectiv creierul aferent ei). În primul rând, orice obicei începe cu o primă alegere. Continuă cu perseverența de a o repeta până devine automatism. A conștientiza procesul este calea către schimbare. Pentru că atunci când înțelegi că tu generezi deprinderile care nu-ți convin, vestea bună este că devine clar că poți genera altele care te avantajează.
Ar fi nedrept să nu aduc aici aminte că deprinderile (obiceiurile) în sine sunt un lucru bun. Automatismul permite minții să se concentreze pe ceea ce e nefamiliar și astfel ne ajută să răspundem bine neprevăzutului din viața noastră. Mai mult, probabil că majoritatea obiceiurilor proaste au început promițător.
Din punctul creierului de vedere, nu există obicei bun sau prost. Creierul nu face diferența între deprinderi bune și proaste ci doar între cele automatizate (învățate la perfecție) și cele pe care are nevoie să le învețe. Avem în cap un organ eficient. De vreme ce e eficient, nu vrea să facă efort suplimentar sau (doamne ferește) inutil.
Citeste continuarea pe MirunaStanculescu.ro.
