Magica relație dintre furie și iertare

Furia este esențială pentru adevărata iertare.

Atât de mult din ceea ce ni se spune despre iertare ne învață să evităm emoțiile puternice care apar atunci când suntem răniți sau trădați. Dar aceste emoții puternice sunt cruciale pentru capacitatea noastră de a realiza ce s-a întâmplat, de a simți și de a ne vindeca de ele. Dacă ne evităm emoțiile, evităm vindecarea adevărată.

Relația complexă dintre furie și iertare

Majoritatea oamenilor au fost învățați să nu aiba încredere în furie – sau chiar să o urasca. Este o rușine, pentru că furia ne ajută să identificăm ceea ce prețuim și ne ajută să stabilim limite clare pentru noi înșine și pentru ceilalți. Furia este esențială pentru relațiile sănătoase și pentru o viață interioară sănătoasă.

Dar neîncrederea noastră i-a făcut pe mulți dintre noi să împingă mânia în umbră în timp ce evităm presupusul ei opus: iertarea. Deși iertarea poate părea a fi mult mai drăguță decât furia (și poate fi, dacă furia ta este explozivă sau complet suprimată), iertarea care evită furia (și alte emoții puternice) ne poate prinde de fapt.

Relația simplificată dintre mânie și iertare este cam așa: mânia este rea și iertarea este bună. Dacă ierți pe cineva care te-a rănit sau trădat, ești bun. Dacă ești supărat pe ei, ești rău. Iartă și uită și vei fi vindecat. Rămâi supărat și vei fi bolnav.

Așadar, iertarea și mânia sunt puse ca forțe opuse – bine și rău, corect și greșit, reusit și eșuat. Cu toate acestea, dacă privim relația dintre furie și iertare într-un mod mai profund, găsim ceva infinit mai complex.

Citeste si: Managementul furiei. Cum să îți întelegi și controlezi furia?

Mânia și iertarea sunt parteneri

În realitate, furia și iertarea lucrează împreună (și adesea în același timp) în orice proces real de vindecare. Deși mânia și iertarea pot părea a fi forțe opuse, ele sunt de fapt parteneri complet egali în călătoria către vindecare. Fiecare își are locul său și fiecare poate continua doar cu sprijinul celuilalt.

Iertarea nu este o emoție și nu poate lua locul uneia. Este o decizie luată de întregul tău sine după ce adevărata ta muncă emoțională a fost făcută. Nu poți trece la iertare până când emoțiile tale te mută în mod conștient prin necaz, pentru că emoțiile tale sunt singurele lucruri din psihicul tău care pot muta energiile, amintirile și dezechilibrele în conștientizarea ta. Corpul tău îți poate reține durerea, iar mintea și spiritul tău își pot aminti durerea, dar până nu știi ce simți în legătură cu durerea ta, nu vei putea să o descoperi și să o rezolvi.

Iertarea adevărată nu este un gest politicos și lacrimogen, făcut cu capul plecat și mâinile încrucișate cu modestie. Iertarea adevărată nu ar spune niciodată: „Văd că ai făcut tot ce ai știut și te iert”. In niciun caz!

Iertarea reală are o abordare complet diferită a subiectului.

Iertarea reală nu oferă scuze pentru comportamentul necorespunzător sau abuziv al altor persoane.

Iertarea adevărată spune: „Văd că făceai ceea ce a funcționat pentru tine în acel moment, dar nu a funcționat niciodată, niciodată pentru mine!”

Iertarea adevărată nu își spune că fiecare face întotdeauna tot ce știe, pentru că este absurd. Întotdeauna faci tot ce poți? Desigur că nu!

Toți facem greșeli și toți facem lucruri de care nu suntem mândri. Iertarea adevărată știe asta; nu se instalează ca un avocat chinuitorilor din viața ta. Nu oferă scuze pentru comportamentul perturbator al celorlalți – pentru că acest tip de prostii nu face decât să iti sporească durerea.

Iertarea adevărată spune: „Văd că făceai ceea ce a funcționat pentru tine în acel moment, dar nu a funcționat niciodată, niciodată pentru mine!”

Iertarea adevărată știe că a avut loc o rănire adevărată; prin urmare, degetele trebuie îndreptate astfel încât să poată avea loc o mișcare reală prin procesul de suferință și vindecare.

Când acea mișcare adevărată a fost făcută, iertarea reală te ridică de pe pământ și mărturisește: „Nu mă mai poți răni! S-a terminat și sunt liber! Nu ai putere în viața mea!”

Iertarea adevărată iti poate reseta granițele în moduri sănătoase

Iertarea reală este un proces care creează adevărate separări de chinuri și agresori, iar despărțirile adevărate necesită aplicarea adecvată a furiei care restaurează limitele, altfel nu vor însemna nimic.

Când granițele tale susținute de furie vor fi restabilite, iertarea va fi la fel de ușoară. Iertarea duce în mod natural la restabilirea onorabilă a stimei tale de sine. Mânia și iertarea nu sunt forțe opuse; sunt parteneri complet egali în adevărata vindecare a sufletului tău.

S-ar putea ca cealaltă persoană să nu se fi schimbat și nici situația inițială, dar tu te vei schimba. Furia ta va completa ciclul și te va muta într-o nouă poziție de forță din care poți ierta cu adevărat.

Cu toate acestea, dacă încerci să treci la iertare înainte ca granițele tale să fie restaurate, iertarea va fi incompletă. Încă te vei plimba cu găuri în psihicul tău.

Citeste si: Cum sa ierti? 6 tehnici concrete sa poti ierta mai usor. DOUA rugaciuni puternice de iertare si dezlegare

Când iertarea este o evitare a furiei

Când oamenii aud că iertarea este bună și mânia este rea, ei fac, în general, primul tip de iertare delicată, in care se înclină capul. Arată sfânt în exterior, dar are efecte foarte rele în lumea interioară. Iertarea efectuată din obligație face două lucruri: scuză comportamentul celorlalți și ne reduce capacitatea de a fi conștienți și prezenti cu durerea pe care o simțim cu adevărat.

Când ne grăbim să iertăm, ne pierdem legătura cu rănile noastre originale.

A ierta înainte de a ne angaja pe deplin cu rănirea noastră doar scurtează procesul de vindecare. Ne spunem că am terminat pentru că am iertat, dar rana și toate emoțiile asociate se mișcă doar în umbră. Durerea se duce în subteran – și apoi se împrăștie.

Am văzut, de exemplu, oameni care își iartă tații din sentimentul de obligație și apoi au neîncredere în toate figurile de autoritate sau creează relații periculos de apropiate cu oameni care se comportă la fel ca tații lor. Furia se îndepărtează de tatăl lor și apoi curge prin viețile lor.

Am văzut oameni care își iartă bunicile înainte de a-și simți cu adevărat furia și de a se vindeca, și apoi urăsc toate femeile sau toate semnele femininului matur sau intră în relații și locuri de muncă care imită exact atmosfera emoțională din primii lor ani de viata. Din nou, bunica este protejată într-o anumită măsură, dar individul și lumea în care locuiesc devin cu totul toxice.

Când iertăm înainte de a termina de simțit efectele experiențelor noastre dureroase, ne îndepărtam artificial privirea de la evenimentul sau persoana reală. Ne pierdem conexiunea cu realitățile noastre emoționale și cu rănile pe care le purtăm, iar apoi acele răni trec și se zbat necontrolate de-a lungul vieții noastre.

A ierta înainte ca rănile noastre să se vindece nu creează decât mai multe răni.

Citeste continuarea: 1 2