Poezii de toamna. Cele mai frumoase poezii de toamna ale poetilor romani

Poezii de toamna de Mihai Eminescu

Sonet I

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,

Iar vantul svarla-n geamuri grele picuri;

Si tu citesti scrisori din roase plicuri

Si intr-un ceas gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

N’ai vrea ca nimeni-n usa ta sa bata;

Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,

Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,

Visez la basmul vechiu al zanei Dochii,

In juru-mi ceata creste randuri-randuri;.

De odat-aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scanduri..

Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii.

Ce te legeni?…

– Ce te legeni, codrule,

Fara ploaie, fara vant,

Cu crengile la pamant?

– De ce nu m-as legana,

Daca trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creste

Si frunzisul mi-l rareste.

Bate vantul frunza-n dunga –

Cantaretii mi-i alunga;

Bate vantul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Si de ce sa nu ma plec,

Daca pasarile trec!

Peste varf de ramurele

Trec in stoluri randurele,

Ducand gandurile mele

Si norocul meu cu ele.

Si se duc pe rand, pe rand,

Zarea lumii-ntunecand,

Si se duc ca clipele,

Scuturand aripele,

Si ma lasa pustiit,

Vestejit si amortit

Si cu doru-mi singurel,

De ma-ngan numai cu el!

Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7 8