Poezii de toamna. Cele mai frumoase poezii de toamna ale poetilor romani
Poezii de toamna de Nichita Stanescu
Emotie de toamna
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Aer de toamna
Ma curenta privirea ta
intamplatoare.
Frunza tristetii de pe chip
deodata mi-o smulgeai,
si stam in soare,
cu chipul nemiscat si-ndragostit.
Ma curenta privirea ta
intamplatoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, si lasa deasupra mea, in soare
doar ramuri de copaci
si pasari rotitoare.
Ma curenta privirea ta
intamplatoare,
si totul devenea in jurul meu
amanuntit.
Si imi parea
c-a fost asa de totdeauna,
si soarele-l uitam, pe bolta-ntepenit.
Inserare de toamna
Ziua aluneca, tragand dupa ea
prin fereastra joasa, culorile joase,
de parca-ai fi-mpins-o cu mainile subtiri
pe care le-ai ridicat din imbratisarea mea.
Steaua neagra a pletelor tale
imi rasare, scanteind,
in dreptul inimii,
cand iedera uscata bate ritmic in geam
un tot mai indepartat si mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua aluneca spre cenusiu, spre negru,
smulgand frunzele si tragand de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
si-un relief de munti, intors spre noi,
izbucneste deasupra, urcand,
coborand.
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7 8
