Poezii de toamna. Cele mai frumoase poezii de toamna ale poetilor romani
Poezii de toamna de George Cosbuc
Zile de toamna
Ieri vedeam pe lunca flori
Mandri fluturi zburatori,
Si vedeam zburand albine!
Ieri era si cald si bine.
Azi e frig si nori si vant,
Frunzele cad la pamant,
Florile stau suparate,
Vestejesc de bruma toate.
Ieri era frumos pe-afara
Ca-ntr-o calda zi de vara.
Azi e toamna pe pamant
Vreme rea si bate vant.
Toamna
Toamna tarziu,
In noaptea cu luna,
Cum vajaie codru
Si geme, si suna!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rasare
Si vine, si creste
Mai iute, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Si bine-ntelege
Al ostilor vuiet
Din norduri pornite –
El vrea sa rascoale
Puteri obosite
Si-njura, si urla,
Ca-si simte pieirea.
Si galben se face,
Nu poate s-adoarma,
Nu-si afla nici pace.
Si tremura codru
Cu inima rupta
De spaima, se zbate,
Cu vantul se lupta,
Pocneste si suna
Si-si urla durerea,
Caci vantul il prinde
Si-l strange de mijloc,
Topindu-i puterea!
Si codrul se-ndoaie;
Si-l biruie vantul,
Razand il sugruma
Si-i rupe vestmantul,
Si parul i-l smulge
Si-n vai il arunca.
Un tipat rasare
Pe deal si pe lunca:
Grabitele pasari
Cu vuiet alearga,
Si norii vin stoluri
Pe-ntinderea larga,
De spaima s-ascunde
Paraul sub gheata-
Si regele codru,
Din ultima viata,
Suspina vazandu-si
Pustiul, si geme,
Si cade pe spate.
Si moare cu fruntea
Pe pieptul naturii,
Si moare natura
De jalea padurii
in toamna tarziu!
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7 8
