Adolescenți

Pentru mulți părinți, ideea de a duce copilul la dentist vine la pachet cu emoții și neliniște. Chiar dacă știu că sănătatea dentară trebuie urmărită încă de la vârste fragede, mulți amână prima vizită din teamă că cel mic va plânge, va refuza să colaboreze sau va rămâne cu o experiență negativă.

Primul moment în care copilul tău spune o minciună nu e doar un episod trecător, ci un punct de cotitură în dezvoltarea lui.

Odată cu venirea toamnei, temperaturile scad, zilele devin mai scurte și copiii petrec mai mult timp în spații închise — factori care cresc riscul bolilor respiratorii și al răcelilor.

Toți copiii se trezesc uneori plângând sau speriați dintr-un vis urât. Coșmarurile fac parte din dezvoltarea lor și, deși pot fi tulburătoare pentru părinți, nu sunt un semn de boală.

Aflarea faptului că propriul copil este agresat (bullying) zguduie orice părinte. Vestea bună: există pași clari ca să-l protejezi emoțional, să documentezi corect situația și să colaborezi eficient cu școala.

Un nou an școlar nu înseamnă doar caiete noi și emoții pentru elevi, ci și un parteneriat reînnoit între părinți și profesori.

Experiențele educaționale calitative pentru copiii lor sunt în vizorul părinților de pretutindeni. Construirea unei relații solide profesor-elev joacă un rol esențial în anii formativi ai micuților, contribuind la crearea unui mediu în care copiii se simt în siguranță, sprijiniți și entuziasmați.

Adolescența vine la pachet cu provocări atât pentru tineri, cât și pentru părinți. Una dintre cele mai frecvente situații este atunci când copilul începe să se retragă, să se închidă în cameră și să evite dialogul.

Refuzul mâncării este una dintre cele mai frecvente situații care îi pun pe părinți pe gânduri. Fie că este vorba despre un bebeluș aflat în perioada de diversificare, un copil mic care brusc nu mai acceptă alimente pe care le adora, sau un școlar care întoarce capul de la masă, reacția firească a părinților este să se îngrijoreze.

Poate una dintre cele mai grele etape din viata parintilor cu copii mari este aceea cand noii adulti se muta la casele lor. Dintr-o data universul casei parintesti se schimba.

Ca părinți, facem tot ce putem pentru a ne ști adolescenții în siguranță. Îi avertizăm constant să stea departe de pericolele vizibile: să nu ia droguri, să nu consume alcool, să nu fumeze, să nu mănânce junk food. 

Diminețile grăbite îi fac pe mulți părinți să pună în ghiozdan primul snack la îndemână, dar de multe ori acesta se strică repede sau nu oferă energia necesară pentru o zi plină de școală.

Tableta și telefonul au devenit parte din viața zilnică a copiilor. Jocuri, clipuri, rețele sociale – toate sunt tentante și îi pot ține ore întregi lipiți de ecrane.

Toți părinții își doresc copii fericiți, încrezători și capabili să facă față provocărilor vieții. Totuși, chiar și din cele mai bune intenții, putem comite erori subtile care, în timp, ajung să erodeze încrederea celor mici în propriile forțe.

Încrederea în sine este fundamentul unei vieți echilibrate și fericite. Copiii care cresc cu o stimă de sine sănătoasă se simt mai pregătiți să înfrunte provocările, să-și exprime emoțiile și să relaționeze armonios cu ceilalți.

Septembrie vine cu emoție și agitație: copiii se întorc la școală, părinții se pregătesc pentru un nou ritm, iar întreaga familie trece printr-o tranziție importantă.

Cu totii stim ca dupa vacante, copilasul isi intra mai greu in ritm. Iar daca micutul tau a terminat grupa pregatitoare si din toamna va incepe scoala, cu siguranta iti faci griji in legatura cu noul program. Totusi, daca a fost deja la gradinita, nu ii va fi foarte greu sa faca trecerea la programul de scoala.

Pregătirea copilului pentru noul an școlar nu este doar o provocare logistică, ci și una emoțională, iar ca părinte, trebuie să fii atent la toate aspectele acestei tranziții.

Ca părinte, instinctul de a-ți proteja copilul este firesc. Vrei să-l ții departe de pericole, să-i netezești drumul și să te asiguri că nu suferă.

Minciunile copiilor îi iau prin surprindere pe mulți părinți. Prima reacție este, de obicei, supărarea: „Cum de m-a mințit?” sau „Oare unde am greșit?”.