Cum îți dai seama dacă un copil este exclus din grupul clasei. Semnele pe care părinții le pot observa înainte ca el să spună ce i se întâmplă
Cum îl ajuți să își recapete încrederea și să își facă prieteni
Dacă un copil a trecut printr-o perioadă de respingere, este posibil să devină reticent chiar și în fața unor oportunități noi de prietenie. Poate evita să inițieze conversații, anticipând că va fi refuzat. Sprijinul părinților poate începe cu lucruri simple. Încurajează-l să păstreze legătura cu acei colegi alături de care se simte confortabil. Dacă există un copil cu care se înțelege bine, o activitate în afara școlii îi poate ajuta să își consolideze prietenia.
Activitățile extrașcolare pot oferi, de asemenea, ocazia de a cunoaște copii cu interese asemănătoare. Sportul, teatrul, muzica, desenul sau alte pasiuni creează contexte în care relațiile se dezvoltă în jurul unor experiențe comune. Dar aceste activități nu trebuie folosite ca o soluție care înlocuiește intervenția școlii. Dacă un elev este exclus sau hărțuit în clasă, responsabilitatea de a opri comportamentele respective nu poate fi transferată asupra lui. De asemenea, evită să îi impui obiectivul de a deveni mai popular. Îl poți ajuta să își exerseze inițierea conversațiilor, să gestioneze dezacordurile și să recunoască prieteniile în care se simte respectat, fără să îi sugerezi că trebuie să își schimbe personalitatea pentru a merita acceptarea.
Când este nevoie de ajutorul consilierului școlar sau al unui psiholog?
Dacă observi că tristețea, anxietatea, izolarea sau refuzul de a merge la școală persistă, este important să ceri sprijin specializat. Consilierul școlar poate ajuta la înțelegerea relațiilor din clasă și la identificarea unor măsuri prin care copilul să se simtă în siguranță. Un psiholog cu experiență în lucrul cu copiii îl poate sprijini să își exprime emoțiile și să își reconstruiască încrederea în relațiile sociale. Durerile de cap, durerile abdominale, tulburările de somn sau alte simptome fizice persistente trebuie discutate și cu medicul, pentru a nu presupune că sunt provocate exclusiv de stres. Dacă un copil spune că nu mai vrea să trăiască, vorbește despre autovătămare sau există un pericol imediat pentru siguranța lui, situația necesită ajutor urgent, prin serviciile 112.
Când copilul spune „Nu am niciun prieten”, ce are nevoie să audă?
Pentru un părinte, asemenea cuvinte pot fi greu de suportat. Reacția firească este să caute imediat o soluție, să ofere exemple de alți copii cu care s-ar putea împrieteni sau să îl convingă că situația nu este atât de gravă. Dar, în acel moment, copilul poate avea nevoie mai întâi să fie ascultat. Îi poți spune: „Îmi pare rău că te simți singur la școală. Vreau să înțeleg ce se întâmplă și să găsim împreună o soluție.”
Apoi lasă-i timp să povestească. Este important să afle că respingerea unui grup nu îi definește valoarea și că relațiile de prietenie se pot schimba. În același timp, dacă există comportamente repetate de excludere, are nevoie să vadă că adulții iau măsuri concrete pentru a le opri. Uneori, un copil nu poate explica exact de ce a început să se simtă singur. Observă doar că locul lui obișnuit în bancă a fost ocupat, că ceilalți își fac planuri fără el sau că nimeni nu îl mai caută în pauză. Fiecare episod poate părea neînsemnat privit separat. Împreună, însă, îi pot schimba felul în care se raportează la școală și la propria persoană.
Un copil nu trebuie să fie cel mai popular din clasă pentru a se simți bine la școală. Are însă nevoie să știe că este respectat, că poate participa la activități fără teama de a fi umilit și că există adulți care îl vor asculta atunci când ceva îl doare.
Iar dacă într-o zi îți spune că nimeni nu a vrut să stea cu el, nu te grăbi să îi explici de ce nu ar trebui să fie supărat. Întreabă-l ce s-a întâmplat. Uneori, de acolo începe conversația care te ajută să descoperi o problemă pe care copilul o poartă singur de mult timp.
Surse
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5
