Cum îți dai seama dacă un copil este exclus din grupul clasei. Semnele pe care părinții le pot observa înainte ca el să spună ce i se întâmplă

7. Devine iritabil, trist sau se retrage chiar și acasă

Excluderea socială nu se manifestă întotdeauna prin tristețe vizibilă. Unii copii izbucnesc în plâns din motive aparent mărunte. Alții devin iritabili, răspund agresiv sau nu mai au răbdare cu frații și părinții. Există și copii care preferă să petreacă tot mai mult timp singuri în cameră. Pentru un adult, reacția poate părea disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat în acea zi. Însă copilul poate veni acasă după mai multe ore în care a încercat să își ascundă supărarea. Observă dacă schimbările apar mai ales în zilele de școală și dacă starea lui se îmbunătățește în perioadele în care nu intră în contact cu grupul. Dacă tristețea, anxietatea sau izolarea persistă, este important să ceri sprijinul unui specialist, indiferent dacă ai confirmat sau nu existența excluderii.

Psiholog Iuliana Fűlaș: Bullying-ul, fenomen nociv care a scăpat de sub control

8. Își pierde interesul pentru școală, deși înainte îi plăcea

Un copil care se simte singur în clasă poate ajunge să asocieze întreaga experiență școlară cu respingerea. Materiile care îi plăceau nu mai par interesante. Evită activitățile de grup, excursiile și serbările sau începe să spună că urăște școala. Uneori, performanța școlară poate avea de suferit. Copilului îi este mai greu să se concentreze atunci când se teme de reacțiile colegilor sau se gândește permanent la ce se va întâmpla în pauză. O scădere a rezultatelor nu trebuie atribuită automat excluderii sociale. Pot exista dificultăți de învățare, probleme de sănătate, oboseală sau alte schimbări în viața copilului. Însă, atunci când interesul pentru școală se diminuează în paralel cu pierderea prietenilor și evitarea activităților sociale, este important să investighezi situația.

De ce un copil exclus din grup nu le spune întotdeauna părinților?

Pentru un adult, soluția poate părea simplă: dacă se întâmplă ceva la școală, copilul ar trebui să povestească acasă. În realitate, însă, lucrurile sunt mai complicate decât par. Unii copii se rușinează să admită că nu au prieteni. Alții se tem că părinții vor interveni într-un mod care le va face situația și mai dificilă. Își imaginează că mama va suna imediat ceilalți părinți sau că tatăl va merge la școală și îi va confrunta pe colegii ”dificili”. Mai există și teama de a nu fi crezuți. Dacă un copil a auzit în trecut că este prea sensibil sau că trebuie să învețe să se descurce singur, poate ajunge să considere că nu are rost să vorbească despre ceea ce îl doare.

Uneori, nici copilul nu reușește să explice foarte bine ce se întâmplă. Nu există o singură ceartă sau un eveniment pe care să îl poată povesti de la început până la sfârșit. Există doar senzația că ceilalți nu îl mai vor printre ei. Potrivit StopBullying.gov, teama de represalii, rușinea și sentimentul de neputință se numără printre motivele pentru care copiii care trec prin bullying nu cer întotdeauna ajutor.

Cum vorbești cu un copil despre care bănuiești că este exclus

Momentul conversației contează. Imediat după ce a venit de la școală, copilul poate fi obosit, iritat sau pur și simplu lipsit de chef să povestească. Uneori, o discuție în timpul unei plimbări, al unei activități comune sau înainte de culcare poate fi mai firească. Încearcă să pornești de la ceea ce ai observat, nu de la o concluzie deja formulată. În loc de „Colegii te exclud?”, poți spune: „Am observat că în ultima vreme nu mai povestești despre prietenii de la școală. S-a schimbat ceva între voi?”

O altă întrebare utilă este: „Cu cine îți place să stai în pauze?” Dacă răspunde că stă singur, poți continua: „Preferi să stai singur sau ți-ai dori să fii cu ceilalți?” Diferența este importantă. Un copil poate avea nevoie de momente de liniște și poate prefera un cerc restrâns de prieteni. Excluderea presupune însă că își dorește apropiere și întâmpină în mod repetat respingere. Dacă începe să povestească, ascultă înainte să propui soluții. Întreabă ce s-a întâmplat, cum s-a simțit și ce ar vrea să se schimbe. Evită să îi spui că exagerează, că trebuie să fie mai puternic sau că ar trebui să îi ignore pur și simplu pe colegi. Un copil care se simte respins are nevoie, înainte de toate, să știe că experiența lui este luată în serios. UNICEF recomandă părinților să îi asculte pe copii cu calm, să îi asigure că sunt sprijiniți și să colaboreze cu școala atunci când apar situații de bullying.

Citeste continuarea: 1 2 3 4 5