De ce nu poți fi prietenul copilului tău. Ce se întâmplă când îți tratezi copilul de la egal la egal
Dacă a fi prietenul copilului tău ar însemna calea spre creșterea lui cu succes, ar fi fost foarte simplu. În realitate, însă, lucrurile sunt mult mai complicate de atât. Copiii și adolescenții au nevoie de limite, de o structură solidă, de o separare sănătoasă de părinți, pentru a se putea transforma în adulți cu respect de sine.
Rolul de părinte este să-i ghidezi pe copii, să-i consiliezi, să le stabilești consecințe atunci când comportamentul lor nu este corespunzător. Când ești în situația de „părinte-prieten”, este mai greu să stabilești limite pentru un comportament necivilizat.
Iată ce spun specialiștii de la Empowering Parents despre relația de prietenie dintre părinți și copii.
„Când îți tratezi copilul ca și când ar fi prietenul tău, îi transmiți mesajul că este egalul tău, că puterea lui este egală cu a ta. Am văzut, de-a lungul carierei mele, mai mulți părinți care au respectat cu sfințenie cererile copiilor lor pentru a fi părinți «cool». Câteodată, din cauza programului foarte încărcat, acasă și la birou, este mai ușor să fii un prieten pentru copilul tău. Este mai confortabil. Nu creează legături puternice între părinte și copil și, în plus, îi va fi greu să gestioneze relațiile cu ceilalți adulți”, spune Janet Lehman, psihoterapeut comportamental cu o experiență de peste 30 de ani în lucrul cu părinți, copii și adolescenți, co-creatoarea programului pentru parinti si copii „The Total Transformation Program”.
Potrivit acesteia, atunci când ești de la egal la egal cu copilul tău, respectul lui pentru tine și pentru ceilalți adulți poate fi diminuat. În plus, îi transmiți că este cumva responsabil pentru emoțiile tale, ceea ce nu este deloc corect față de copilul tău. Tratându-l ca pe egalul tău, nu-i permiți, de fapt, să se manifeste ca un copil.
Relatia parinti-copii: Spui sau nu copilului tau “Imi pare rau, am gresit fata de tine”?
Copiii au nevoie să trăiască din plin fiecare etapă a dezvoltării lor, astfel încât, atunci când ajung la maturitate, să știe care este locul și rostul lor pe această lume.
„Când ești prietenul copilului tău, îi poți spune mai multe decât are nevoie. Îi poți vorbi despre dificultățile cu care te confrunți în viața de adult. Iar acest lucru îi poate transmite mesajul că tu ești «slab», iar el – prietenul tău – trebuie să fie «puternic», ca să te sprijine și pe tine. Este OK să ai probleme, însă să le împărtășești cu copilul tău poate fi prea mult. Sunt prea multe informații pe care el trebuie să le poată gestiona corespunzător. Ca părinte, însă, trebuie să îl ajuți pe el să-și rezolve problemele, să-i transmiți mesajul: «Sunt aici! Sunt un adult responsabil și te pot ajuta!»”, explică Janet Lehman.
Aceasta susține că se poate ajunge la lipsă de respect din partea copilului atunci când acesta își formează despre tine imaginea că ești un adult cu multe probleme, care nu este capabil să și le rezolve singur. Copilul are nevoie să fie ascultat de către părintele lui, și nu invers.
„Mama mea mi-a spus prea multe dintre problemele ei. Îmi vorbea despre cât de teamă îi era că tata o să-și piardă interesul pentru ea. De la o vârstă fragedă am știut cât de sensibilă este mama mea și am devenit «părintele» ei. Am devenit persoana care trebuia să aibă grijă de mama, când, în realitate, ar fi trebuit să fie invers. Copiii n-ar trebui să știe ce probleme sunt în căsnicia voastră. Copiii n-ar trebui să vă audă certându-vă. Iar atunci când se întâmplă, să-i spui: «Îmi pare rău că a trebuit să auzi asta! Nu era ceva ce tu ar fi trebuit să auzi. Eu și tata/mama vom avea grijă să nu se mai repete!». Dacă familia trece printr-o perioadă cu dificultăți financiare, copilul își va da seama de asta. Și nu este un lucru rău. Îi puteți spune: «Nu vrem să te îngrijorezi din cauza asta. Mama și tata vor munci ceva mai mult ca să rezolve situația!»”, mai spune Lehman.
Citeste continuarea: 1 2
