Problema somnului la copii poate fi pentru unii părinţi foarte complicată. Sunt copii care pur şi simplu nu vor să meargă la culcare noaptea. E ca şi cum le-ar fi frică să nu piardă ceva distractiv pentru ei cât timp dorm. Pentru alţi copii somnul înseamnă pierderea controlului, în timp ce pentru alţii poate fi frica de întuneric, frica de a nu uda patul, frica de a nu se mai trezi. Iar atunci când aud îndemnul „Du-te la culcare acum!” îl percep ca pe o adevărată ameninţare, intră în defensivă şi pornesc „lupta”.

 

În aceste situaţii, părinţii nu ar trebui să răspundă tot printr-o luptă. Nu trebuie să fie un război în ceea ce priveşte somnul la copii.

 

Este bine să existe o comunicare astfel încât să fie descoperite cauzele care duc la această încăpăţânare  de a nu merge la culcare. Copiii trebuie ajutaţi să înveţe cum să gestioneze emoţiile, sentimentele, responsabilităţile.

 

Somnul la copiii mici

Cea mai des întâlnită problemă în ceea ce priveşte somnul la copiii mici este frustrarea. Ei sunt atât de curioşi de lumea din jur pe care abia acum încep s-o descopere încât au senzaţia că mergând la culcare vor pierde controlul, nu mai pot explora. Şi atunci, mersul la culcare nu trebuie transformat în ceva obligatoriu, ceva care să-i frustreze şi mai mult. Somnul trebuie perrceput ca ceva distractiv, care să le satisfacă nevoia de nou.

Înainte de culcare, pentru a îi diminua energia, turaţia “motoarelor” tuturor din casă trebuie redusă. Sunetul de la radio, televizor etc. să fie din ce în ce mai mic, să se vorbească din ce în ce mai încet.  Fără jocuri video care să stimuleze creierul. Fără ca mama şi tata să se agite prin casă cu diverse treburi gospodăreşti. Totul pentru a-i induce copilului o stare de linişte, premergătoare somnului.

Pentru a-i stimula şi mai mult, puteţi face un tablou de bună purtare. De fiecare dată când merge la culcare fără “scandal” va primi câte o steluţă. Dacă nu, o bulină.  În funcţie de numărul steluţelor sau al bulinelor la sfârşit de săptămână (lună etc.), se stabilesc recompensele sau consecinţele. Pentru recompense, puteţi opta pentru mers împreună în parc, la film, pe role, posibilitate de a merge la culcare cu jumătate de oră mai târziu în weekend. Şi exemplele pot continua. Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine copilul şi ştie la ce stimuli reacţionează.

 

 

 

Somnul la adolescenţi

Pentru copiii mai mari de 12 ani, problemele sunt altele. Ei nu vor avea nici o problemă să se ducă la culcare când le spui asta. Problema poate fi că se duc în camera lor cu telefonul mobil, de exemplu, şi pot petrece ore întregi trimiţând şi primind SMS-uri. Sau poate stau şi se joacă la computer. Dacă nu fac un obicei din asta, dacă se trezesc când trebuie dimineaţa, nu întârzie la şcoală şi rezultatele la învăţătură nu scad, n-ar trebui să fie o problemă. Atenţie însă să nu se abuzeze, pentru că lipsa somnului de acum va avea repercusiuni mai târziu.

Dacă însă există şi probleme cu trezitul de dimineaţă, iar rezultatele la şcoală scad, trebuie să se ia măsuri. Prima ar fi scoaterea electronicelor din dormitor. Fără laptop/PC în cameră, fără telefon mobil. Laptopul sau telefonul mobil vor sta în camera părinţilor, NU în sufragerie, pe hol sau în bucătărie. În momentul în care rezultatele vor reveni la normal, vor putea din nou să folosească toate cele enumerate în cameră.

În cazul adolescenţilor, le poate fi permis să stea cu lumina aprinsă pentru a citi o carte sau să asculte muzică în surdină. Acest lucru poate contribui la calmare, liniştire şi pregătirea pentru somn.

 

Părinţilor le este recomandat să verifice copiii, indiferent de vârsta acestora, cel puţin o dată înainte de a merge la culcare. Foarte important este să se ciocăne la uşă “Pot să intru?”. Dacă se primeşte răspunsul NU, poţi spune “OK, dar în 5 minute mă întorc”. Acest lucru le transmite copiilor, chiar şi adolescenţilor, mesajul că părinţilor le pasă de ei, că vor să afle dacă sunt OK.

 

Consecinţele nerespectării regulilor în cazul adolescenţilor sunt simple: li se taie din privilegii. Desigur vor exista nenumărate vociferări, însă, dacă părinţii sunt fermi şi consecvenţi, rezultatele vor fi pe măsură.

 

Comunicarea este un element cheie în educaţia copiilor. Indiferent de vârstă, ei trebuie responsabilizaţi. Orice acţiune a lor are şi o reacţiune. Sau cum se spune în popor – după faptă şi răsplată. Le puteţi spune, de exemplu, că dacă nu dorm suficient vor fi mai obosiţi, mai somnoroşi, nu se mai pot concentra la şcoală sau la joacă, vor fi mai morocănoşi, iar ceilalţi îi vor ocoli. Mersul la culcare nu trebuie să fie un război care să fie câştigat de o tabără şi pierdut de alta. Ci copilul trebuie responsabilizat în ceea ce priveşte somnul şi odihna.