Copilul spune „urăsc școala”? Ce poate însemna de fapt și care sunt soluțiile
„Urăsc școala” poate suna, la prima vedere, ca o reacție obișnuită după o zi grea, un test dificil sau un conflict cu un coleg. Uneori chiar asta este. Dar atunci când copilul repetă frecvent că nu vrea să meargă la școală, plânge dimineața, acuză dureri de burtă sau de cap ori încearcă să plece mai devreme de la cursuri, specialiștii recomandă părinților să privească dincolo de cuvinte.
Refuzul școlar nu este considerat un diagnostic psihiatric în sine. El descrie mai degrabă un tipar în care anxietatea sau suferința emoțională fac foarte dificilă participarea regulată la școală. Copilul poate chiar să își dorească să meargă, dar teama devine atât de puternică încât intrarea în școală sau rămânerea acolo pare imposibilă. Dr. Joseph Austerman, psihiatru pentru copii la Cleveland Clinic, rezumă foarte clar diferența dintre opoziția obișnuită și o problemă reală: „Refuzul școlar nu ține de lene sau sfidare. Este vorba despre nesiguranță și anxietate copleșitoare.”
„Urăsc școala” poate însemna „mi-e frică”
Anxietatea este una dintre cele mai frecvente explicații pentru evitarea școlii. Copilul poate fi speriat de un test, de o prezentare, de separarea de părinte sau de o situație socială dificilă. În unele cazuri, anxietatea apare sub forma simptomelor fizice: dureri de cap, dureri abdominale, greață sau amețeală. American Academy of Pediatrics atrage atenția că aceste simptome pot apărea mai ales în zilele de școală și pot lipsi în weekend. Psihologul clinician Rachel Busman, PsyD, ABPP, de la Child Mind Institute, explică faptul că refuzul școlar este diferit de simpla dorință de a chiuli. Intensitatea anxietății, durata evitării, rezistența copilului și impactul asupra vieții de familie sunt elementele importante care diferențiază cele două situații.
Psiholog Monica Bolocan: Semnele fricii de scoala la copii. Afla cand trebuie sa te ingrijorezi
Poate exista o problemă concretă la școală
Uneori, copilul nu respinge școala în ansamblu. Poate încerca să evite ceva foarte precis. Sursele medicale și psihologice consultate enumeră printre cauzele posibile bullyingul, conflictele cu colegii, teama de a nu fi acceptat, dificultățile academice, presiunea notelor, problemele cu un profesor sau teama de anumite situații de la școală. La copiii mai mari și la adolescenți trebuie luate în calcul și depresia ori alte probleme de sănătate mintală.
De aceea, Rachel Busman recomandă părinților să nu înceapă imediat interogatoriul cu întrebări precum „Cine te hărțuiește?”, ci să fie atenți la ceea ce apare firesc în conversațiile zilnice despre profesori, teme și colegi. Dacă un copil menționează că s-a întâmplat ceva important, recomandarea ei este ca părintele să se oprească din ceea ce face și să asculte fără să judece.
„Urăsc școala” poate ascunde și o dificultate de învățare
Un copil care se simte constant depășit de cerințele școlare poate începe să evite tocmai locul în care se simte neputincios. Child Mind Institute descrie cazul unui copil considerat inițial anxios sau opoziționist, dar care, în urma evaluării, s-a dovedit că avea dislexie. Neuropsihologul Angela Dewey, PhD, explică: „Nu era sfidătoare — era copleșită de sarcinile de citire și scriere.” American Academy of Child and Adolescent Psychiatry arată că, în unele cazuri, în spatele refuzului școlar pot exista dificultăți de învățare nediagnosticate, ADHD, autism sau alte probleme care fac mediul școlar mult mai greu de gestionat.
Bullyingul nu trebuie exclus
Bullyingul și cyberbullyingul sunt menționate în mod repetat de organizațiile medicale ca posibile cauze ale evitării școlii. Copilul poate începe să se teamă de pauze, de drumul spre școală, de anumite ore sau de întâlnirea cu o anumită persoană. Psihologul clinician Kimberly Alexander, PsyD, recomandă ca, atunci când există suspiciunea de bullying, primul pas să fie construirea unei comunicări în care copilul simte că poate vorbi fără ca părintele să sară imediat să rezolve problema în locul lui. Cu cât părintele înțelege mai bine ce se întâmplă, cu atât poate decide mai corect când și cum este necesară intervenția unui adult.
